Colţu’ meu / Naiul fermecat al maestrului Iovu

Am fost la lansarea cărţilor lui Vasile Şoimaru, un român frumos la suflet aşa cum doar românii adevăraţi pot fi şi am ascultat fără să clipesc spusele fratelui din Basarabia. Nu ştiam că va urma un recital cum nu m-aş fi aşteptat să vă văd la manifestarea de la Biblioteca lui Tedi. Maestrul Vasile Iovu, un prieten de-al Şoimarului, dar şi de-al nostru, a interpretat la nai, Dumnezeieşte, câteva bucăţi din folclor sau muzică cultă. Desigur, Ciocârlia te lasă fără glas dacă o asculţi, dar Vasile Iovu te face să doreşti să o mai asculţi şi iar, şi iar… În textul scris pentru lansarea de carte, nu am amintit de scurtul moment artistic de cinci stele pentru că nu a mai fost spaţiu şi interpretarea maestrului cerea un text separat. Poate o voi face cu prima ocazie, dar până atunci, din acest colţ de pagină îmi exprim bucuria de a fi ascultat o Ciocârlie fără egal.

Nu sunt un consumator constant de muzică populară, dar nu pot să nu ascult melodii ce fac parte din repertoriul îngerilor. Poate de aceea nu mă voi aventura să spun că naiul lui Iovu scoate înalte cum nu am mai auzit, în fond este chestie de gust, de plăcere, de cum crezi că ar trebui să sune. Cert este că mi s-a făcut pielea de găină când am auzit Ciocârlia din Bibliotecă, iar a doua zi, după ce am primit înregistrarea lansării, am şi derulat la partea cu momentul muzical, căutând Ciocârlia.

Am savurat de mai multe ori această parte şi spre bucuria tuturor, voi pune acest fragment pe siteul GAZETEI de Maramureş.

În dimineaţa de după lansare, Şoimarul şi Iovu au venit în holul hotelului în care au dormit, cu bagaje, nu multe, pentru formalităţile de plecare. Au ieşit din hotel şi s-au dus la maşină. Maestrul Iovu aveau o gentuţă în mână, o gentuţă pe care nu a lăsat-o decât atunci când s-a dus la locul ei. Acolo era naiul fermecat, pe care un talent la fel de fermecat îl transformă în muzică divină!