Colţu’ meu / Maramureşul profund din Maramureşul frumos!

Am fost la Ocna Şugatag pentru două zile şi am vizitat mănăstirea Bârsana. Nu am fost niciodată în această parte a judeţului. A fost surprinzător, incredibil chiar peisajul… În drum spre mănăstire, am trecut printr-o comună cocoţată pe nişte văi impresionante. Aproape toate casele sunt aşezate în pantă, o pantă chiar abruptă pe multe porţiuni. M-am gândit cum îşi duc traiul cei de acolo pe un astfel de teren.

Acolo dacă scapi ceva pe stradă se duce fără nicio problemă. Copiii dacă se joacă cu o minge şi o scapă, dusă e! Este şi ăsta un mod de viaţă. Până la urmă omu’ se obişnuieşte cu totul, cu ce are, ne dovedim a fi deloc mofturoşi, dar cu înţelepciune.

Într-o astfel de localitate, fiecare casă este pusă la locul ei, fiecare spaţiu este folosit la maximum, există loc special pentru şcoală, pentru biserică, pentru magazin. Apoi vine primăria şi ce mai e pentru bunul mers al comunei. Oamenii umblă în straie populare maramureşene! Nu este o poveste, nu sunt mistificări. Nu vin eu acum cu revelaţii cu privire la ce este Maramureşul.

Multă lume a văzut ce am parcurs eu în două zile, de mult timp şi de multe ori, dintotdeauna.

Nu spun noutăţi, ci banalităţi frumoase ce trebuie arătate tuturor. Maramureşul profund este acolo, pe acele pante pe care maramureşenii trăiesc într-o buclă a timpului. Am tot scris de nordul ţării în urma unor discuţii cu maramureşeni de dincolo de deal sau de pe aici. Mi-am închipuit ţara cu cinci ţări în fel şi chip (din 1989 nu am mai vizitat judeţul). Acum, am descoperit din nou Maramureşul şi pot spune cu fermitate că este aşa cum se spune în scrierile multora şi chiar mai mult. Merită să facem totul pentru această parte a ţării, în aşa fel încât frumuseţea locurilor să devină frumuseţea oamenilor ce trăiesc în frumoasele locuri din nord.