Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Colţu’ meu / Maramureşul nu ştie ce înseamnă puterea
Dacă privim în urma celor 20 de ani de la revoluţie, vom avea o surpriză neplăcută. Maramureşul nu a avut până acum nici un politician autentic ce să se bată pentru mai binele judeţului. Sau cei care au fost, răzleţi, nu au putut face mai nimic, deoarece efortul s-a disipat în orgoliile personale ale unora sau altora.
La fiecare alegeri, politicienii din judeţe încearcă să promoveze lideri în structurile guvernamentale. Ideea este simplă. Un ministru sau măcar un secretar de stat va putea să facă pentru judeţ mai multe, de la fonduri, la influenţă. În contextul actual, regionalizarea ne-a prins descoperiţi la capitolul influenţă.
Dar să ne aducem aminte ce s-a întâmplat cu Maramureşul în perioada în care am avut miniştri, chiar portofolii importante. A fost perioada în care s-a dat drumul la regiunile defavorizate, un atu în plus pentru ca în nordul ţării să vină fonduri, să se facă drumuri, întreprinderi, agricultură. Nimic!
Ce a rămas în urma miniştrilor? Eventual averi personale ale celor care se aflau în zona de influenţă a respectivilor. M-am certat cu prieteni ce susţineau că Maramureşul a dat miniştri buni, indiferent de ce s-a întâmplat în final.
Nu sunt de acord cu o astfel de teorie. În 20 de ani noi nu am primit bani pentru drumurile naţionale. Am primit bani foarte puţini pentru cele judeţene şi rezultatele se văd. Suntem, probabil, ultimul judeţ din ţară în ceea ce priveşte infrastructura rutieră, feroviară, dar şi cu industria pusă pe butuci, cu zootehnia ce a fost odată performantă, inexistentă şi aşa mai departe.
În Moldova, cea mai săracă parte a României, după cum o alintă guvernanţii, sunt drumuri stas, în Oltenia lui Dragnea, la fel. Acum Teleorman are vreo şase reprezentanţi în guvern, la diverse nivele de competenţe. Aceşti oameni vor trage pentru zona din care vin.
Dacă privim spre Oradea, spre Cluj şi cam peste tot, după Revoluţie, politicienii care au ajuns în structurile de putere au lăsat câte ceva în urmă, pentru ei, dar şi pentru judeţ.