Colţu’ meu / Mâna umedă a neputinţei

Într-una din serile trecute am fost la o emisiune TV, la unul din posturile locale băimărene, subiectul fiind şedinţa de colegiu director a DGASPC. Al doilea invitat a fost Nicolae Boitor. Am acceptat să merg la emisiune din motiv de subiect. Sunt interesat de ce se întâmplă la DGASPC, ca atare, merg şi la astfel de discuţii, mai ales când este şi Boitor.

Înainte de a intra în direct, celebrul director stătea liniştit pe scaun. Ne-am salutat scurt, iar el a zâmbit. Are o mână moale, rece, umedă. Este genul de bărbat care atunci când dă mâna cu tine, întinde o palmă flască, are o strângere uşoară, nebărbătească. Nu îmi plac aceşti indivizi, deoarece am observat că, în general, aceşti tipi sunt nehotărâţi, au o atitudine de nevertebrată, sunt răi, invidioşi, hapsâni.

După contactul umed, am luat loc la masa dezbaterilor. Boitor a stat nemişcat până i-a fixat microfonul de reverul hainei de la costum. În acel moment am avut revelaţia că nu l-am văzut niciodată îmbrăcat altfel, decât la costum. Costume comune, cămăşi comune, cravate comune. O figură comună! Nu este elegant, dar nu este nici ca venit de pe stradă.

A stat o juma de oră şi a răbdat cu stoicism spusele în emisiune. A avut doar o replică cu mai multe variaţiuni. Nu sunt vinovat de nimic. De asemenea, nu ştie nimic, nu îşi aminteşte nimic, nu spune nimic de fapt. Boitor este clădit pe nimic. Este un mit, o fabulaţie, vine din zona SF a existenţei. E mai tare ca supereroii benzilor desenate. El, în costumul lui comun, reuşeşte să joace pe degete pe toată lumea. Se tot vorbeşte de o boală a lui, una cronică. Nu îi doresc răul, să se facă bine! Nu are nicio legătură presupusa boală cu ce se întâmplă. Dacă este foarte bolnav, ar trebui să se retragă, dacă nu este, să răspundă la cele spuse, scrise…

După emisiune a dat mâna cu mine şi a plecat. Mâna era udă leoarcă. Era moale şi strângerea fără vlagă. Primul gest a fost să mă şterg de cămaşa mea comună. Dar a rămas senzaţia!