Colţu’ meu / Magazinele băimărene inundă blocurile din oraș cu broșuri publicitare. Inutil!

În ultima perioadă de timp, blocul în care locuiesc a fost sufocat, la propriu, cu broșuri publicitare ale marilor magazine din Baia Mare. De la Kaufland, la Penny Market și multe altele ce își duc traiul pe la Mall. Nu există zi în care să nu găsesc în cutia poștală, pe clanța de la intrare, broșurele, hârtiuțe, revistuțe din care aflăm că este de vânzare cine știe ce… O formă primitivă de marketing de care
m-am cam săturat. Magazinele astea an­gaje­ază oameni, sper cu forme legale, pentru distribuirea de astfel de broșurele.
Din păcate, cei care distribuie sunt oameni angajați și formați la „apelul bocancilor”, nu au habar de ce se face, de cum se face, nu doresc decât să scape de maldărul de bro­șuri și să încaseze banii cuveniți. Bă­nuiesc că sunt plătiți la număr de bucăți distribuite.
Cu siguranță, nu obții un salariu foarte mare, dar ca la oricare altă muncă, ar trebui să dai dovadă de o minimă pricepere, de un minim respect față de beneficiarii broșurelelor.
În ultima perioadă de timp, cei care împart astfel de materiale publicitare își bat joc de munca pe care ar trebui să o desfășoare.
Vin la bloc și aruncă la intrarea în fiecare scară vrafuri din broșura distribuită. Vin alții și aruncă alt tip, de la alt magazin. Nu se mai chinuie să intre și să împartă în cutiile poștale mesajele, sau pe la uși. Totul este un fel de goană pentru a arunca cât mai mult material publicitar. Această modalitate de marketing nu se desfășoară doar la noi în bloc, am văzut în multe alte locuri o situație similară, semn că, ori așa au fost învățați mai nou să procedeze, ori așa s-au hotărât angajații să facă mai mulți bani.
În oricare din variante, cei care pierd sunt magazinele ce bagă bani frumoși într-o operațiune care nu are finalitate.
Nu citește nimeni, femeile de serviciu adu­nă broșurile aruncate pe la scări și le aruncă la gunoi, ori cei care au nevoi de hârtie pentru foc sau cine știe pentru ce altceva, se alimentează periodic cu aceste broșuri. Nici înainte nu erau foarte mulți cei care citeau ce găseau în cutiile poștale. Eu luam bro­șura, o mototoleam și o aruncam la gunoi, trimițând un gând frumos spre cei care inundau spațiul din scară, din bloc. Așa ca mine procedau majoritatea locatarilor.
Niciodată nu am înțeles de ce fac magazinele o astfel de cheltuială inutilă. De ce cheltuie bani aiurea pe care, probabil, îi recuperează mărind prețurile la produsele vândute. Asta da eficiență!