Colţu’ meu / Livada nelivadă

A mai trecut o săptămână în care am aşteptat un subiect care să înlocuiască povestea de la APIA. O porcărie din care e tot mai limpede că mafia lucrează la un nivel de care nu suntem conştienţi. Ţara e jumulită constant, eficient şi irecuperabil, cred. Nu vom mai ieşi din această gaură neagră deoarece nu are cine să ne scoată.

Cei care ar trebui să o facă sunt cot la cot cu mafioţii. Ici-colo câte unul care încearcă şi e bine că încearcă să se opună sistemului, dar, degeaba. Am asistat la o discuţie cu unul din administraţie şi un cetăţean. Cel de la stat povestea că a cumpărat o halcă de teren şi clădiri cu un mizilic de câteva miliarde de lei. Până la urmă nu asta ar fi problema că unul cumpără ceva, felul cum a spus-o arată dimensiunea mafiei care lucrează în ţara asta, chiar cu palmele celor de la stat.

Adică, un fleac de câteva miliarde de lei. În timp ce amărâţii nu ştiu pe unde să scoată cămaşa. Dacă ar fi bani cinstiţi, jos pălăria, capitalismul adevărat duce ţara pe înaltele culmi ale dezvoltării. Ar fi un slogan potrivit pentru o ţară amărâtă şi populată cu amărâţi. Deşi, dacă te duci la mare şi vezi dimensiunea dezmăţului de acolo, te întrebi, de unde?

Dacă te uiţi pe străzi, cele pline cu maşini bengoase, te întrebi la fel, cum de? Probabil, noi ăştia care credem că suntem cei mai… de fapt suntem cei mai… Acum depinde ce punem în locul punctelor de suspensie.

Şi, pe când mă gândeam că vine eliberarea, sună telefonul şi sunt căutat de fermierul Dunca. Am scris dialogul în materialul din acest număr. Sunt obişnuit cu atitudini mai dure, dar parcă nu mai am răbdarea din trecut. Să fiu liniştit şi să aştept ca omul să spună tot ce doreşte. Vedeam negru şi îmi venea să îi spun domnului că livada arată ca dracu’ şi este singurul lucru de care trebuie să ne legăm. Poate nu a luat un milion de euro cum am spus că aşa mi s-a declarat.

Dar şi un euro să fi luat, nu ar fi fost corect faţă de ce dezastru e acolo. Am fost acolo şi am făcut zeci de fotografii, acoperind o parte însemnată din livadă. Dar ea se întinde pe mai multe dealuri, un peisaj greu de acceptat cu titlul de livadă, adică locul în care se fac fructe mari, zemoase, dulci, bune de pus în vitrină.