Colţu’ meu / Libertatea ziariştilor, un moft!

Zilele trecute am avut una din marile dezamăgiri ale ultimilor ani. Nu că ar fi fost un lucru deosebit, dar este vorba de un prieten, şi după atâţia ani de presă, am crezut că am trecut de bariera la care prietenii se opresc deoarece tu eşti un ziarist ce încearcă să îşi facă meseria în mod onest. Cei din presă nu prea au prieteni, i-au pierdut pe parcursul anilor din motive ce ţin de această meserie frumoasă, grea, stresantă, complicată.

Principalul motiv pentru care îţi pierzi prietenii este faptul că ai scris despre cineva care este ceva cu prietenul. În multe cazuri, nu ai habar că există o legătură cu prietenul, iar când afli, este târziu. Oricum, majoritatea prietenilor ziariştilor nu înţeleg că e greu să treci peste unele cazuri, e greu să nu faci public anumite situaţii, oricât de nasoale ar fi. În decursul anilor am fost pus în multe astfel de situaţii. Uneori am judecat cu inima, alteori cu raţiunea. Niciodată nu am fost băiatul bun. Din orice parte a baricadei eşti privit ca cel rău. Este un risc pe care mulţi ziarişti şi-l asumă, dar nu este recunoscut mai de nimeni.

Un alt motiv pentru care pierzi din prietenii avuţi e chiar meseria asta frumoasă. Aceştia se îndepărtează de tine, ştiind că la o adică ai putea să scrii despre vreo chestiune care nu i-ar fi pe plac.

La urmă sunt cei puţini, nucleul dur, cei ce rămân prieteni, indiferent de situaţie. Sunt puţini, rari, scumpi la vedere…

Prietenul meu s-a supărat, cred, că nu am acceptat o soluţie pe care mi-a   spus-o la unul din subiectele abordate în ultima vreme.

Eu am tot ascultat, dar cel care se expune, cel care iese în faţă, cel care primeşte bobârnacele sunt eu, cel care scrie despre un subiect oarecare. Am scris, crezând în onoare, cinste, în dorinţa de a face bine. Alţii, ca prietenul meu, vor ca eu să scot pixul şi să fac aşa cum cred ei că trebuie. Sunt prea bătrân să fiu apostrofat pentru că nu sunt de acord cu o opinie.

Am mii de ore în care am ascultat şi am aprobat toate idioţeniile din lumea asta. Aşa mi-am câştigat dreptul de a hotărî singur cum fac, cum scriu… Asta înseamnă libertate!