Colțu' meu. Libertatea iluzorie

Am vorbit cu mai mulți prieteni, on line, despre virusul nenorocit ce ne amărăște viața. Toți vaccinați își exprimau aceeași nemulțumire. La serviciu aveau și colegi nevac­ci­nați. Îmi spuneau ei: „Ce folos că m-am vaccinat dacă trebuie să stau nas în nas cu unul nevaccinat. Mă pot îmbolnăvi, chiar dacă sunt forme mai ușoare și pot duce acasă virusul sau să îl dau altora, iar eu nu doresc asta. De aia m-am vaccinat”.
Se pare că aceste situații sunt motiv de ceartă între oameni. Apoi, contestatarii vaccinului, ai virusului protestează împotriva certificatului verde și a obligativității acestuia la serviciu. Se invocă libertatea, dreptul de a opta și altele.
La prima vedere, ar părea că o astfel de cerință, certificat verde la serviciu, este o limitare a libertă­ților individuale. Din punctul meu de vedere este fals. Despre drepturile celor vaccinați nu trebuie să vorbim? Dar despre dreptul la muncă în condiții bune? Prin vaccinare nu se elimină anumite drepturi, ci se acordă o șansă sănătății personale și colective. Sunt mulți care vorbesc de libertăți, din păcate am văzut că există și ziariști printre ei. La noi, românii, libertățile sunt prost înțelese. După Revoluție, brusc ne-am trezit în libertate și mulți nu am știut ce să  facem cu ea. Unii au crezut că pot spune, pot face cum îi taie capul, indiferent la ce ne referim. Așa că se poate spune orice, se poate insulta oricum, poți agresa pe oricine, cum vor mușchii agresorilor.  Dacă îi întrebi de ce fac ce fac îți răspund că trăim într-o țară liberă și avem dreptul să facem ce vrem cu corpul nostru, cu felul nostru de a fi. Halal libertate!
Pentru cei care au citit mai mult de o carte este clar că trăim într-o societate în care  libertățile sunt relative, uneori.
Capitalismul, de­mo­­­crația, la  care am visat 50 de ani de comunism, are multe fațete ce limitează așa-zisele libertăți. Suntem într-o societate globală și trebuie să facem ce fac toți. Altfel… ce rost mai are?