Colţu’ meu / Lehamite de market practic

Mi s-a stricat scaunul de la biroul de acasă. Am tot amânat înlocuirea acestuia din motive de comoditate. Sigur, atunci când nu s-a mai putut, am purces la achiziţionarea unui scaun nu foarte scump, dar tare, rezistent. Credeam că va fi o chestiune simplă, rezolvată în scurt timp. Şi am început cu magazinele de lângă casă, apoi am fost la ieşirea din oraş. Nici acolo nu am găsit scaunul visat.

Multe scaune, puţine modele, asemănătoare, slabe, scumpe, de necumpărat. După vreo oră şi jumătate, m-am scărpinat în cap şi m-am îndreptat spre ultimele două magazine, din categoria celor mari, hiper şi super marketuri, fie de profil, fie generaliste. La cel de mai departe am crezut că vom avea noroc, dar scaunele au fost destul de puţine şi scumpe, faţă de alte magazine.

Dezamăgit, m-am îndreptat spre ieşire, când am văzut scaunul! Dragoste la prima vedere! Un scaun din lemn, frumuşel cu un spătar rabatabil, reglabil şi cu o pernă cât era scaunul de mare. Semăna cu unul pentru grădină, dar în acelaşi timp şi cu un balansoar, fără picioare de balansat. Dar mi-a plăcut şi era să scot banii din buzunar, mai ales că era şi o ofertă de nerefuzat. Apoi,

m-am gândit bine şi am hotărât să merg şi la ultimul magazin rămas pe lista cumpărăturilor făcute într-o zi de sâmbătă. Am ieşit din magazin sub atenta observaţie a unui cerber feminin de la o firmă de pază ce veghea ca în practicul magazin lucrurile să se desfăşoare normal.

Ajuns dincolo, am constatat că nu am ce cumpăra, aşa că am decis să mă întorc pentru a cumpăra scaunul dorit.

Am intrat din nou în magazinul în care practicul este la el acasă şi am ochit un pachet ce părea intact, cu un scaun lăcuit într-o nuanţă mai închisă. Am aflat că este din lemn de eucalipt şi făcut în Vietnam. Am ales şi am venit la casă. După achitare, am luat pachetul, destul de voluminos, şi am vrut să plec. Dar cerberul de la intrare mi-a făcut semn să pun jos pachetul. Apoi, cu un gest şmecher, a scos un cutter şi a despicat ambalajul bine legat cu benzi adezive. Am întrebat de ce îmi violează pachetul intact, luat de pe raft. Nu a răspuns, ceea ce m-a enervat! I-am spus că nu mai vreau produsul după ce a fost maltratat de un cuţit de tăiat frunze la câini. A spus să merg să cer banii înapoi. A desfăcut într-un final pachetul şi… evident nu a găsit nimic. Lumea se uita la noi, inclusiv casiera. Bandajat în scârbă, pachetul mi-a fost înapoiat. Fără explicaţii, fără scuze sau ceva din registrul bunului simţ.