Colţu meu. Lăsatul cărucioarelor în parcare, un fel de sport național

Am fost la Kaufland pentru niște cumpărături. Era mai spre seară, dar încă lumină. De cum am intrat în parcare, a trebuit să facem slalom cu mașina printre cărucioarele lăsate de cumpă­rătorii de dinainte.
Mi-am amintit că ăsta e un fel de sport național. Ai venit, ai cumpărat și ai plecat, lăsând căruciorul lângă locul de parcare în care ți-ai lăsat mașina. Când ai venit la magazin și ai găsit un loc de parcare, ai fost mulțumit. Era destul de aglo­merat. Când ai plecat, era la fel de aglomerat, dar nu te-a mai interesat, ai lăsat căruciorul acolo. Un fel de martor tăcut al trecerii tale pe la magazin. Nu are importanță că vine altul și nu mai poate parca, decât dacă face serviciul gratuit de a duce căruciorul în locurile unde se garează. Unii o fac, alții nu. Și uite-așa niște nesimțiți îți strică ziua. Sau chiar mașina. Era să o pățesc la Auchan. Acolo parcarea e mai mare, iar la intrare trebuie să parcurgi traseul după niște indicatoare puse pentru a ușura mersul spre parcări. Așa credeam eu. Niște cetățeni isteți au lăsat un cărucior taman acolo, cum intri și faci la stânga. Am lovit căruciorul lăsat de izbeliște și ne-am speriat tare, cei din mașină. În prima se­cundă, ne-am gândit la un cățel, că umblă mulți pe-acolo. Apoi, am văzut căruciorul și ne-am gândit la farul din stânga. În secunda doi, afară, am constatat că nu s-a întâmplat mai nimic, doar o sperietură. Viteza a fost mică, probabil de-aia nu s-au întâmplat alte lucruri. Dar faptul rămâne.
La mall, în parcarea subterană, sunt de asemenea cărucioare lăsate ici-colo. Incredibil de multe cărucioare lăsate prin parcările marilor magazine. De ce? Nu știu. Mi se pare a fi o lipsă de respect, un semn de necivilizație, o tâmpenie, o prostie, o porcărie. Adică, niște calități ale unor oameni care sunt într-o mare minoritate. Cea a nesimțiților. Și cu toate astea, numărul cărucioarelor lăsate este mult mai mare ca numărul nesimțiților pe  care îl credeam normal pentru societatea în care trăim. Ceea ce înseamnă că
m-am înșelat!