Colțu`meu / La shaorma cu Putin

Povestea alegerilor prezidențiale a scos în evidență faptul că se întâmplă multe lucruri pe aici și instituțiile statului nu au habar sau minimalizează posibile pericole pentru siguranța națională, după cum au tot spus unii sau alții.

Dincolo de mesajele și explicațiile oficiale, am văzut și am auzit lucruri care m-au îngrozit. M-am dus la un mic magazin de fast food pentru a lua ceva de mâncare. Așteptând în sală, am văzut și am auzit un dialog groaznic. Un tip de vreo 40 și ceva de ani venise să facă și el cumpărături. Și vorbea cu doamnele de la tejghea despre cele întâmplate cu alegerile prezidențiale. „Ar trebui să vină Putin aici cu kalașnikoave să-i împuște pe toți ăștia care sunt niște nenorociți”, citat exact.

Eram tentat să intervin în discuție, dar am renunțat. Nu ar fi acceptat altă opinie. Și câți nu or fi așa.

Desigur, acest domn nu a prins perioada de dinainte de 1989, în care rușii și-au făcut mendrele în țara noastră. Tatăl meu a lucrat în mina din Lupeni. El a prins ultimii ani în care rusnacii au golit mina din Valea Jiului. În ultimul an, au cărat cărbune fără să mai fie prelucrat. Încărcau garnituri întregi și le duceau în URSS pentru a fi prelucrat acolo cărbunele. Un mic moment pe care tatăl meu mi l-a povestit de mai multe ori, precum și ororile făcute în cea mai mare mină de cărbune din țară, la vremea respectivă.

De atunci, am rămas cu imaginea furtului din țara noastră. Am crescut cu toate astea și am început să înțeleg câte una, alta. De exemplu, nu aveam reviste pentru copii, ca în toată lumea. În schimb, erau reviste rusești, traduse. În revista Uniunea Sovietică, mare lucioasă, cu multe poze, obsedant, vedeai ce mare și extraordinară e țara vecină. Din aceste motive, am evitat literatura rusă, până în liceu. Atunci am citit „Idiotul”. O carte care m-a dat peste cap și m-a determinat să citesc autori ruși. Literatura este altceva și propaganda politică și socială este altceva.

Cu siguranță îmi doresc să trăiesc în Europa noastră, cu bune și rele, iar când se nimerește să mai citesc și câte un autor rus de literatură, nu porcării politice.