Colţu’ meu / Izolarea Maramureşului seamănă cu izolarea României

Am fost la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” la lansarea cărţii lui Larry Watts, un istoric american ce scrie despre România comunistă. Scriitorul a subliniat de multe ori că ţara noastră a fost în permanenţă persecutată de către sovietici pentru curajul de a se opune politicii ruseşti, fie că vorbim de cea economică, cea militară sau diplomaţie.

Istoricul a spus, la un moment dat, că s-a încercat dezmembrarea ţării, că România a fost izolată în cadrul Pactului de la Varşovia, iar această politică de izolare a rămas valabilă şi după Revoluţie. Practic, ţările din jurul nostru au pus de-o neantizare a României. Ce-a ieşit trăim acum şi aştept ca Larry Watts să se apuce şi de-a treia carte ce ar trata perioada de după Revoluţie. Dacă analizezi spusele istoricului american, este imposibil să nu te gândeşti la Maramureş, între graniţele româneşti.

Păstrând proporţiile, şi nordul ţării este izolat de restul prin mijloace economice şi sociale. Cei care au trudit la izolarea judeţului nostru sunt vecinii şi deştepţii de pe Dâmboviţa.

Parcă s-ar dori ca acest judeţ să se rupă de ţară şi să devină o entitate independentă sau agăţată la butoniera altora.

Sunt atât de multe asemănări, că te întrebi dacă nu este posibil aşa ceva.

Culmea ironiei este că un numitor comun ar fi maghiarii, care fac şi desfac lumea asta.

Nu mai intru în amănunte că am spus de multe ori. Pe de altă parte, prietenii mei care îmi trimit mesaje sub acoperirea unor pseudonime idioate, bănuiesc că sunt unguri, vor spune din nou că sunt…

Eu ce să fac? Cine e de vină că ungurii doresc ceea ce nu e a lor, iar noi dorim ceea ce e al nostru? Dar nu ni se dă din motiv că ungurii ar fi cei care dictează pe aici, prin regiune.

Părerea vine dinspre Bucureşti, deşi unii guvernanţi se înţeleg bine cu lideri ai UDMR. Complicate sunt căile unei guvernări în folosul românilor. Nu are rost să fim toleranţi din moment ce toţi vor o bucăţică din Maramureş, că doar suntem brand de ţară.