Colţu’ meu / Insomniile gunoaielor băimărene

M-am trezit din cauza unui zgomot puternic. Neobişnuit pentru ora înaintată, undeva spre miezul nopţii. Nu mă culc devreme, dar uneori stau şi ascult liniştea nopţii din camera mare. Am sărit din pat şi m-am dus la geam. Undeva, în depărtare, se vedea un joc de lumini ce venea de la mall. Am privit întunericul şi nu am văzut nimic. Apoi, la containerele de gunoi, am văzut o căruţă plină de fel şi fel, nu se distingea mai nimic, şi un ţigan ce bătea cu un fel de par într-un container din acela de plastic. Acolo unde se pun cartoane şi hârtii, cred, cel de culoare albastră.

Întreprinzătorul rom a ridicat containerul la 45 de grade şi prin partea de jos a containerului scotea ce se afla în el. Prada era pusă în căruţă, în grabă. După ce nu a mai fost ce scoate, a lăsat containerul la loc şi a trecut la containerele obişnuite. A luat nişte saci mari din plastic, că avem un magazin generalist la parterul blocului, iar din saci a scos alte resturi pe care le-a împărţit în două. Folositor pentru el şi nefolositor. Astea ne-au fost aruncate pe jos. Cu şuturi demne de un fotbalist din liga a treia, expedia cele nefolositoare în toate părţile. A mai găsit şi nişte rame de ferestre din lemn, cred, schimbate de careva şi puse cu neglijenţă lângă „grămada” de containere închise în cuşca ce credeam că îi va ţine departe pe ţiganii întreprinzători.

După ce a terminat de luat ce îi convenea, ţiganul s-a suit în căruţă şi cu lovituri scurte a plecat cu un cal, în semigalop. Se auzea ca la raliu!

Era vreo unşpe noaptea. În urmă a rămas potopul gunoaielor. Noroc că era noapte şi se vedea doar contururi, ale celor de pe jos, la becul chior de pe un stâlp aflat în apropiere. Mi-am făcut programul de seară şi după vreo două ore m-am dus să mă culc.