Colţu’ meu / În loc de felicitări, un regret amar!

În urmă cu zece ani am scris un text, mai multe texte despre un caz cu o casă cumpărată şi vândută, cu un avocat ce revendica acea casă. Bărbatul care era implicat ne-a explicat poziţia domniei sale. A fost un caz ca multe altele, în care am încercat, alături de un coleg, să desluşim povestea destul de încâlcită.

Anii au trecut şi bărbatul respectiv s-a căsătorit cu o doamnă din zona publică. Una dintre profesioniste în zona de activitate. Inevitabil, ne-am întâlnit şi am şi vorbit de caz, de cele scrise…Au trecut mai mulţi ani şi am aflat că bărbatul a trecut în nefiinţă. Soţia lui nu ne-a reproşat direct niciodată nimic, dar…Întotdeauna există un dar!

M-am întâlnit întâmplător cu doamna, prin târg. Schimburi de amabilităţi după care a urmat una dintre cele mai grele mărturisiri pe care le-am ascultat vreodată. Femeia mi-a spus că soţul ei a intentat un proces, în povestea cu casa, ce a durat şapte ani şi că l-a lăsat inima în toată povestea ce a debutat cu materialele scrise de noi. Doamna a mai spus că după dispariţia soţului ea a continuat procesul, ea şi fiul ei, şi într-un final a câştigat, contrar celor scrise de mine, de noi. A mai spus că ştie de unde a venit dezinformarea noastră şi preţul plătit, nu neapărat în bani. A mai spus că nu îmi poartă pică.

M-a înfiorat discuţia şi nu am ştiut ce să mai spun. Ne-am despărţit, dar eu nu am reuşit să îmi revin. Adevărul este că nu mi-am amintit nimic din catul respectiv. Ajuns acasă, am răsfoit arhiva şi am dat de primul text. Am refăcut povestea şi am încercat să văd dacă am greşit…Sunt subiectiv, încerc să fiu cât mai detaşat de mine şi să judec cele întâmplate. Nu mai ţin minte exact cum am intrat în posesia poveştii. Nu m-a folosit nimeni, nu în sensul dat de doamna îndurerată. Ştiu asta deoarece sunt destul de atent şi nu sunt omul care să caute astfel de situaţii. Evident, este poziţia mea. Sunt sigur că există şi alte cazuri în care s-a gândit la fel. E un exemplu despre ce înseamnă profesia de ziarist. Cu bune şi rele. Totuşi, cazul doamnei m-a atins, având în vedere cele întâmplate cu soţul ei.

Povestea m-a făcut să regret, unul din puţinele cazuri, ce am scris, cum am scris, de ce am scris…Îmi pare rău!