Colțu' meu. În curând

 Mai sunt vreo 12 luni până la alegerile locale - într-o variantă de necomasare a lor - şi filialele de partid au intrat în linie dreaptă cu pregătirile pentru campania electorală. Teoretic. La alegerile de dinainte  așa se proceda. Campania neoficială începea cu activități şi acțiuni menite a-i sensibiliza pe cei ce se vor prezenta la vot.

Pe atunci, ziariștii erau invitați la fel şi fel de manifestări, erau „linguşiţi”, „ademeniţi” cu ieşiri în locuri „exotice” unde se desfășurau, ba seminarii, ba lansări de candidați ori concursuri sau cine ştie ce minune de inaugurare. Surâzători, politicienii îi priveau pe ziariști cu simpatie, deşi până atunci îi înjurau prin crâșme ori la întâlnirile de taină din sediile de partid. Așa era mai demult.

Așa credeam că va fi și în această campanie electorală, că tot se vorbește de maturitate și că politicienii vor încerca să fie mai realiști, mai corecți, mai fermi, mai, mai, mai...luna mai.  

Degeaba. Ei, cei care ne-au adus la disperare anii ăștia își văd liniștiți de problemele lor, rupți de realitate. Culmea e că vor să consemnezi în scris ori pe sticlă mărețele realizări, așa, de amorul artei. Tot timpul presa a fost considerată un „apendic” la remorca plină de iluzorii realizări politice şi administrative. Din păcate, chiar dacă nu putem spune că a început campania neoficială,  majoritatea politicienilor se comportă și acum ca și în trecut.

Au același discurs idiot, o înșiruire de „fapte de arme” doar de ei știute şi remarcate. Lipsește comunicarea cu oamenii la modul sincer şi direct, lipsește curajul de a accepta că şi ei sunt muritori de rând, că au lipsuri, că greșesc şi că multe promisiuni au rămas doar promisiuni.

Întotdeauna am vrut să văd un lider politician, un şef de instituție ajuns pe criterii politice în funcție cum recunoaște: Da, am greşit! Nu am făcut aia şi aia. Am promis, dar nu am putut din cauze obiective, dar şi subiective. Nu m-am bătut pentru județ şi am ajuns izolați. Am promis drumuri și nu avem încă și tot așa.

Un astfel de discurs atipic, cred, ar avea mai mult succes ca lălăiala care este  servită în mod obișnuit. Probabil, în curând vor începe să apară obișnuitele sintagme „vom face”, „noi vom repara ce au stricat ei”, „viitorul e cu noi”, „suntem pe drumul cel bun”…Din păcate.