Colțu’ meu / Imperiul de aur şi cronicarii vremurilor

Obţinuse coroana în urma votului masiv al supuşilor din imperiul de aur, cum îi plăcea să le spună cronicarilor. Era tânăr, frumuşel şi conducea cel mai mare imperiu între micile imperii. Chiar şi aşa, avea de condus o suprafaţă mare, plină cu păduri seculare şi neseculare. Supuşii erau oameni care mun­ciseră la exploataţiile de pădure şi alte resurse, toată viaţa. Acum, odată cu intra­rea în liga imperiilor mici, mijlocii şi mari, şi-au pierdut locurile de muncă, dar împă­ratul cel tânăr şi frumuşel avea grijă de ei.

Trecuseră două cicluri de timp, perioadă în care imperiul mare între cele mici avusese la conducere pe emigrantul cel bătrân, venit din regatul de mijloc, dar plecat cu coada între picioare deoarece a fost prins că trimitea informaţii celor de unde era. Aşa că, boierii ce făceau parte din consiliul de coroană au decis să îl pună pe tânărul cel frumuşel. Avea sânge albastru, ba uneori era chiar roşu, depinde ce mânca la masa de prânz. Pentru tânăr nu a fost o problemă, era obişnuit să conducă din fragedă pruncie. S-au ocupat de el cei mai buni profesori în ale condusului. Politică adevărată a învăţat tânărul!
Acum conduce, dar simte nevoia de a avea pe lângă el alţi tineri cu care să conducă imperiul mare între cele mici. Aşa că au fost aleşi încă trei vice conducători. Tineri, dar nu frumuşei. Unul era cam afemeiat, dar era bun la strategii. Ăilalţi erau cam bău­tori, tot timpul aveau mesele pline de licori aduse de la beciurile domneşti.
Şi lucrurile au început să meargă bine. Sau aşa a crezut tânărul frumuşel. Nu a văzut că vice conducătorii lui îi doreau pieirea. Doreau puterea şi au început să comploteze. Erau supăraţi pentru că nu primeau destui galbeni pentru îndestulare.

Vice conducătorii erau în relaţii cu mai mulţi cronicari ai vremurilor. Cei care ţi­neau evidenţele şi lăsau scrise întâmplările ce se întâmplau.
Oamenii luau aminte de spusele cronica­rilor şi deveneau mai liniştiţi, ori mai ne­liniştiţi, ştiind că războiul nu se apropie sau e la poarta centrală. De aceea, erau importanţi cronicarii ce erau în slujba vice conducătorilor. Cam aşa s-au petrecut lucrurile în imperiul mare între cele mici. Cronicarii au tăbărât pe conducător, dar nu au reuşit să îl schimbe. Acum e linişte, vice conducătorii au plecat la canal să cons­truiască o altă poartă de intrare. Tânărul frumuşel conduce încă, dar singur. Are experienţă!