Coltu’ meu / Gunoiul menajer, o problemă fără ieşire

Problema gunoiului menajer începe să devină o problemă. Adică, gunoiul stă bine mersi, iar operatorul stă şi el bine mersi. O relaţie perfectă din care beneficiarii, noi, primesc ce au plătit (hi, hi, hi). Mai nou, când deschid fereastra, privirea îmi fuge spre mormanele de gunoi ce zac pe lângă platforma dintre blocuri. Nu prea mai este nicio perioadă de timp, într-o zi în care să nu vezi mormane de gunoaie. Asta înseamnă că gunoiul este dus fie mai rar, fie nu este încărcat tot.
Pe de altă parte, ţiganii vin şi caută în gunoi mai des, cu mai multă furie. De mul­te ori sunt împrăştiate resturile nefolo­sitoare pentru ei, pe metri pătraţi în jurul acestor platforme cu containere.
S-a spus că actualul sistem de protecţie al containerelor va descuraja activitatea de căutare printre gunoaie. Nu există niciun impediment. Sacii cu gunoi sunt scoşi fără probleme. Nu ştiu ce sistem ar trebui să fie, probabil cel cu containere îngropate, dar cred că şi de acolo se pot scoate. Poate dacă ar exista o modalitate de a păzi… cam complicat. Sunt multe platforme în oraş.
Iar pe lângă această situaţie ce pare fără rezolvare, mai este şi modul în care trebu­ie aruncat gunoiul menajer. Drusal a lipit pe containere nişte afişe în care suntem anunţaţi că acolo ar trebui pus gunoi uscat (sticle de plastic, cartoane etc.) sau gunoi umed (resturi de mâncare, în principal).
Nu am văzut ca lumea să respecte aceste in­dicaţii. Cu siguranţă gunoiul este aruncat la grămadă. Lumea nu îl sortează în ca­să.
Acest mod de sortare l-am văzut în Italia. Acolo, în bucătărie există cel puţin trei coşuri de gunoi. Tot ce este rest de mâncare, coji, sau alimente ce se aruncă se pun într-un container de gunoi. Fără excepţie. Mai este un coş, chiar două, în care sunt puse alte gunoaie, de la sticle, la cartoane, pet-uri, cutii. Locul de colectare a gunoiului este format din cinci containere mari în care sunt aruncaţi sacii din case şi blocuri. Nu împrejmuiri şi nu ştiu ce protecţii. Nimeni nu caută prin gunoaie. Am văzut în multe locuri această schemă. Cred că este vorba de educaţie, în primul rând.
Pe de altă parte, este vorba şi de condiţiile pe care le au cetăţenii.
În Italia, am văzut mai multe feluri de lo­cuinţe şi m-a impresionat faptul că exisă bucătării mari. Italienii, în general, au posibilitatea de a avea două, trei coşuri pentru gunoi, în casă. Pot face o selecţie a gunoaielor rezultate în gospodărie.
La noi, spaţiul locativ este cum este. În general, sunt bucătării de 4-5 metri pătraţi, chiar şi la blocuri noi.
Nu prea ai unde să aşezi două coşuri de gunoi!