Colțu’ meu / Greaţă

Acest început de an a venit numai cu dezamăgiri. Cea mai mare vine, cum s-ar fi putut altfel, din partea guver­nanţilor. Tehnocraţii au fost ceva ce a umplut un loc gol şi cu toate laudele venite dinspre unii, nu am simţit ceva mai bine, aşa cum ar fi fost firesc. Chestia cu nu a fost destul timp nu mai ţine. Dacă vrei să faci, faci, dacă o lălăi, aşa rămâne.
De aceea, am crezut că venirea social-democraţilor va fi un lucru bun. Nu? Aşa spune manualul de democraţie. Trebuie o alternanţă la putere şi de­mocraţia, cu toate beneficiile sale, merge înainte.
Ei, la noi, probabil, nu este vorba de democraţie din moment ce alternanţa nu aduce acea creştere.
Pesediştii au început bine, creşteri de salarii în zona bugetară, dar au scos la iveală povestea cu graţierea.
Mare dezamăgire! Asta să fie prioritatea cea mare? Care ar fi beneficiile pentru români?
Niciunul! Tot felul de mişei, poate mai mici, dar sigur şi din cei mari, vor reveni în spaţiul public şi vor da cu tifla celor care se chinuiesc zilnic pentru un trai mediocru.
Nu cred că asta au dorit cei mai mulţi dintre votanţii social-democraţilor. Iar încăpăţânarea celor care promo­vează porcăria asta cu graţierea dă de gândit. Noi, cei din presă, probabil ştim mai bine decât ceilalţi cum arată mişeii mici, medii şi mari. Ne învârtim printre ei de mulţi ani, dintotdeauna. Ştim că sunt mişei, scriem uneori, alteori nu o facem deoarece nu putem din varii motive. Fie nu sunt probe, fie sunt susţinuţi de cei pu­ternici, fie sunt implicaţi în feno­menul media. Dar ştim, în general, să deosebim un mişel de un om obişnuit. În ultimii ani povestea luptei împotriva corupţiei a început să fie o realitate. Unii dintre mişei au ajuns acolo unde trebuie…. şi acum?
Să ne întâlnim cu ei la colţ de stradă? Nu mă refer, neapărat, la numele grele, la barosanii intens mediatizaţi, ci la ăia pe care nu îi cunoaşte lumea, decât cercul din care provin. Îmi vine să vomit!