Colţu’ meu / Fumători şi fumătoare, pe la colţuri stau afară

Am intrat într-o cafenea, ceea ce se întâmplă foarte rar, dar forţat de împrejurări, aşteptam să văd ce este într-o cafenea a anului 2016. De mulţi ani nu mai fumez, nu mai beau cafea.

Ce farmec ar avea o cafea fără ţigară?

Am ales cafeneaua deoarece vedeam afară bine, localul fiind la bulevard. Frumos, elegant chiar, m-am întrebat cum te lasă inima să fumezi într-un astfel de loc. O întrebare aiurea, având în vedere că nu se mai fumează în spaţii publice.

Poate de aia sunt atâtea locuri libere, mi-am spus.

Am cerut o apă plată, băutura mea preferată, şi am început să vizionez spectacolul străzii, întotdeauna fascinant.

La câteva minute, o formă feminină, bine conturată mi-a blocat vederea. Trebuia să mă aplec într-o parte pentru a vedea dansul maşinilor înainte de o trecere cu semafor.

Ce-o fi făcând cucoana? Mi-am spus nervos şi decis să iau atitudine. Elegantă, cu unghii lungi şi mai multe inele, cucoana trăgea cu nesaţ dintr-o ţigară subţire ca un fuior.

Aha, o fumătoare! Apoi mi-am amintit că nu se mai fumează în local. După ce a terminat de fumat, femeia a intrat şi s-a aşezat la o masă, la masa unde era cazată de dinainte de a veni eu.

Nu ştiu ce o fi făcut cu chiştocul, nu am văzut. De intrat, nu a intrat cu el, unde să îl pună?

Faza din cafenea am revăzut-o la o bancă, în blocul în care stau. Un grup de trei „bancheri” ieşiţi la intervalul dintre două blocuri, la fumat. Poate fi amuzant, dar poate fi şi enervant.

Mergând prin oraş, după cele văzute, am devenit mai atent şi am constatat că femei şi bărbaţi, din categoria celor cu funcţii, probabil ies afară să fumeze pe lângă instituţii bancare, administrative, localuri sau altfel de locuri. Se fumează în draci afară, se aruncă pe jos, probabil. Lumea se uită, lor nu le pasă, respectă legea şi din toată această poveste cei mai rău ieşim noi, ăştia ce trebuie să răbdăm până vine „bancherul” sau funcţionarul de la fumoarul improvizat afară, pe lângă clădiri de tot felul.