Colţu’ meu / Florile care nu sunt flori

La început de martie, oraşul prinde culoare de la multele flori pe care le vezi în zona centrală şi acolo unde sunt aprobări pentru florării. Sărbătorile primăverii îi pun pe bărbaţi la încercări grele deoarece mărţişoarele şi florile, bomboanele, băuturile fine, lumânări parfumate şi multe altele au mare trecere şi se transformă în cadouri pentru femeile din viaţa fiecăruia. Am crezut că în acest an vor fi oferte nenumărate, variate, lucruri nemaivăzute sau incredibil de frumoase. Parcă nu ar fi în fiecare an la fel!

Dacă pleci de la un capăt al oraşului şi ajungi în celălalt, devii plictisit. Pe tarabe sau în ghivece sunt aceleaşi flori. Zeci de tarabe cu o ofertă limitată, poate doar ambalajele sunt ceva mai diferite, de la un loc la altul.

Flori în aparenţă frumoase, dar fără un miros din ăla de pe vremuri. Când intrai în florărie, ameţeai de mirosuri parfumate, de la trandafiri, garoafe şi lalele, frezii…Acum am încercat să văd cum miroase un trandafir, incredibil de mare, rotund, petale la greu şi o culoare indecisă. Niciun miros! Ba avea o imagine de floare încremenită într-o vază dubioasă. Acelaşi lucru la toţi cei care vând flori. Ceea ce înseamnă că sunt aduse din acelaşi loc.

Mi-am adus aminte de materiale mai vechi de presă în care se vorbea de mafia florilor.

Practic, cei care îşi spun florari nu sunt decât comercianţi. Primesc, nici nu se duc după ele sau dacă o fac, merg pe aici, pe aproape, florile în cutii, pachete şi ei pun un adaos în funcţie de cât de mare este firma, după care vând.

În puţine locuri sunt meseriaşi care fac buchete frumoase ce pot fi oferite oriunde, oricând.

Şi meseria de florar a devenit una banală, ca şi cea de la alimentară. Cine nu are un loc de muncă, se angajează la magazinul din colţ sau la cel din centru. Nu tu şcoală de comerţ, nu tu abilităţi de comerciant, nu acea diplomaţie care te aduce mereu în magazin.