Colţu’ meu / Fără cuvinte

Subiectul politic al săptămânii ce a trecut a fost cearta din USL. O criză politică ce trage înapoi tot ce s-a dus înainte, dacă s-a dus.

Zile în şir am ascultat la televizor opinii ale celebrilor analişti dâmboviţeni despre întâmplările politice ale useliştilor. Am ascultat este un fel de a spune, am trecut în revistă ce se dădea la televizor şi am mutat canalul. Ăştia nu sunt conştienţi că îşi fac un deserviciu dând aceleaşi figuri triste la televizor, cu aceleaşi texte, cu aceleaşi concluzii.

Parcă îşi doresc ca lumea să nu se uite la televizor, mai bine să citească, să doarmă, să se plimbe sau să facă altceva. Parcă ar fi o conspiraţie a celor din partidul „fără televizor”.

Nici vorbă de aşa ceva, bucureştenii sunt convinşi că toţi stăm cu gura căscată şi le sorbim inepţiile. Ca om de presă, musai să mă uit la astfel de emisiuni, dar şi răbdarea are o limită. O astfel de situaţie a fost pe vremea lui Năstase şi când a fost la putere CDR.

Şi atunci se certau pentru orice lucru, pentru price declaraţie. Se certau fără să îi intereseze de ce se întâmplă în ţara asta.

Dar partea cea mai nasoală e că disputele se extind în teritoriu. Pesediştii se uită urât la liberali, aceştia fac la fel, conservatorii sunt bârfiţi, uneperiştii aşijderea, ce mai, un fel de varză politică din care liderii încearcă să obţină cât mai mult.

Este posibil ca zilele astea şefii din Bucureşti să se împace, să devină din nou prieteni, iar USL să meargă mai departe duios, precum Anastasia şi Angela.

Într-o astfel de situaţie ce fac cei din judeţ? Strâng din dinţi, se înjură şi aşteaptă vremuri mai bune.

Cam asta este politica românească!

În timp ce ai noştri se ceartă, în vecini de noi se duce un război sângeros între putere şi opoziţie. Mi-am adus aminte de 1989 şi am constatat din nou că istoria se repetă de câte ori este nevoie. Nu ne dăm seama care este rolul nostru sau dacă avem vreun rol.

Nu mi-aş dori să fim în situaţia personajului din filmul „12 ani de sclavie”, pe care l-am urmărit sătul de porcăriile dezbătute pe Dâmboviţa. Mai bine nu mă uitam!