• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Sambătă , 10 August 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 13 Decembrie , 2013

Colţu’ meu / Durerea ochilor copiilor nimănui!

Sunt nemulţumit că nu am putut scrie un text aşa cum aş fi dorit, după discuţia incredibilă cu expertul psiholog. Amărât, fără chef, am deschis buzunarul ştirilor zilei. Nu se putea altfel. Cele mai multe vin dinspre DGASPC.

Nicolae Boitor şi cei care îl susţin fac gafe după gafe. Sau poate mie mi se par a fi gafe. Dar…Am aflat, de exemplu că circa 300 de asistenţi maternali s-ar putea să nu îşi ia salariile în data de zece. Boitor şi doamna de la Resurse Umane au hotărât că în Direcţie, cei de la Serviciul de Management de Caz trebuie să se ocupe din data de întâi de pontajele asistenţilor maternali. Adică, să le calculeze salariile cu tot ce implică acest proces. Foi de boală, concedii, situaţii ce se ivesc, date, cifre şi multe altele. Sunt peste 300 de persoane, ca la o fabrică. Să pui nişte asistenţi sociali, de profesie, să facă o muncă ce presupune economic la bază, nu poate fi decât o prostie.

Interesant este că cea care conduce Resursele Umane a fost în tabăra de vară din Italia, ca însoţitor al copiilor. Prin definiţie, un însoţitor al copiilor din sistem trebuie să fie un asistent social. La DGASPC Maramureş toate sunt cu dosul în sus.

Asistenţii sociali trebuie să facă pontaje, salarii, iar cei care fac salarii, pontaje merg în taberele de copii ca însoţitori, pe post de asistent social.

Se mai vorbeşte că Boitor lucrează la organigramă. Că vrea să schimbe câte ceva, ceva care ar duce la eliminarea unor posturi de conducere. Cu o mişcare de condei, ar pune pe margine pe cei care nu execută. Nu ştim cât adevăr este, care este implicarea lui Dumuţa în astfel de jocuri ce pot fi periculoase.

Se uită că nu suntem pe plantaţie şi nimeni nu este bătut în cuie pe o funcţie.

Nu agreez modul în care unii din cei în cauză se comportă, invocarea unor boli, a unor situaţii grave.

Nu doresc răul nimănui, dar doi ochi mici, nevinovaţi mă urmăresc. Priviri în care nu se vede nimic vesel, doar durere, tristeţe, neputinţă…

Aţi privit vreodată ochii unui copil al nimănui? Aţi avut curajul?

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.