Colţu’ meu / Dreptate pentru cinematograful Minerul

Baia Mare are o şansă rarisimă de a rezolva una din cele mai importante cereri ale cetăţenilor. Aceea de a avea în oraş o filarmonică. Dacă se reuşeşte mişcarea cu Cinematograful „Minerul”, acolo ar fi sala perfectă pentru o filarmonică.

Sala are o acustică deosebită şi ar fi păcat ca Baia Mare să nu beneficieze de un drept legitim. Ea a fost construită de oraş, s-au plătit sume importante şi a avut o utilitate publică până la venirea comuniştilor. La momentul revoluţiei, cinematograful Minerul a intrat în sarabanda retrocedărilor, vânzărilor, obţinerilor dubioase. A fost cedat societăţii care se ocupă de filme, ca toate cinematografele din ţară. Evident că s-a ales praful de cele mai multe.

Cinematografele s-au închis din motive de lipsă de spectatori, au afirmat cei care au distrus această infrastructură. Altfel spus, statul a distrus bunuri ale statului. Multe din cinematografe s-au transformat în localuri, în localuri de jocuri şi crâşme.

Interesant este că cinematografele existente în mall-uri rezistă, chiar dacă biletele sunt scumpe. Teoria conspiraţiei spune că cinematografele clasice au trebuit a fi închise pentru a face loc noilor cinemtografe.

În cazul Minerul, lucrurile sunt puţin diferite de nota generală.

O sală cu personalitate, Minerul a fost înnobilată cu lucrări de artă ale unor artişti de renume. De asemenea, existau nişte cortine lucrate de artişti recunoscuţi. Toate acestea au intrat sub lacătul celor care au cumpărat şi au distrus clădirea Minerul, hotelul, chiar dacă sala de cinematograf a aparţinut de RADEF.

De mulţi ani am dorit să intru în sala de cinema pentru a vedea ce mai este pe acolo. Nimeni nu este de acord cu astfel de vizite. Se ascund sub panourile care arată că acolo se fac lucrări ce nu se termină niciodată. Dacă se va reuşi acum mişcarea, Primăria, primarul de Baia Mare trebuie să ceară socoteală şi cu privire la lucrările de artă care, cândva, erau acolo.