Colțu’ meu / Disparitățile momentului

În prag de sărbători, au început protestele. Nu că am avea bani mai mulți la buget sau că s-a terminat războiul și s-a ieftinit curentul și gazul. Deci, condiții pentru măriri salariale. La stat, că în privat sunt alte reguli. Nu, nimic din astea nu s-au întâmplat. Și atunci? Nu știu ce resorturi sunt la baza acestor pro­teste, dar cu siguranță că politicul e unul dintre inițiatori, din umbră. Partea amuzantă e că protestatari sunt cei din prefecturi sau polițiști ori alte zone din ad­ministrația locală, județeană, de stat. În decursul anilor de presă, am avut multe astfel de situații. Adică, în momente nepotrivite, se fac proteste, se cer salarii mai mari și așa mai departe. Deci, nu muncitori sau salariați din industrie, că mai sunt și la stat, ci funcționari. Ei, de obicei, cer măriri salariale, se plâng de discriminare financiară față de alți funcționari. Uneori aceste proteste se termină cu mult doritele măriri salariale. Alteori, măririle sunt amânate. Dar ele vin, în general. Iar ceilalți rămân cu ochii în soare, se gândesc cu jind cum ar fi dacă ar lucra și ei în palate administrative sau instituții în care mutatul hârtiilor - o muncă ce este necesară - este normat și plătit așa cum se știe. Strungarul poate visa la nesfârșit, uneori visele nu se îndeplinesc. Și, uite-așa, salariile funcționărești cresc, pensiile, atunci când le vine rândul, de asemenea, iar disparitățile din zona socială devin  insurmontabile, cu tot efortul unor boloși, budăi...Nu putem decât să ne minunăm. Desigur, sunt și funcționari care lucrează din greu și care merită salarii bune. Dar inechitățile vor arăta că sunt multe de făcut în țara asta. Am citit, adică m-am oprit doar la titlul unei știri. Era vorba de o pensie de foooarte mulți euro. Miiiii, multe mii. M-a apucat depresia gândindu-mă că o pensie de o mie-două mii de lei este realitatea care ne înconjoară, iar alții protestează dacă nu ar mai lua atât de mult. Mizerabil!