Colţu’ meu / Dileme pesediste

PSD, un fel de partid stat sau un altfel de partid stat, se află la o mică răspântie. Spre stânga, spre dreapta…o dilemă oarecum hazoasă pentru un partid, prin definiţie de stânga.

Am spus de dreapta, deoarece multe din realizările guvernului condus de un pesedist, fostul lider al partidului, sunt de dreapta.

Dar, mai ales, pentru că Liviu Dragnea vrea să construiască un nou PSD, o nouă orientare, chiar după modelul laburist, după cum spunea în treacăt, în multele intervenţii publice din ultima vreme.

Când auzi de laburism, te duce gândul la politica engleză şi tot ceea ce înseamnă ea. Curios, am căutat câteva referinţe şi am aflat unele şi altele, printre care şi faptul că laburismul cel adevărat vine dintr-o zonă politică în care sunt doi poli politici, unul de stânga şi unul de dreapta, doi poli politici puternici, ce pot ţine în echilibru politica statului respectiv. Cu siguranţă, Liviu Dragnea nu vede astfel lucrurile. Un fel de laburism, în care liderii locali devin fideli, aproape subalterni ai liderului central, dintr-o pură întâmplare, în cazul de faţă, un Liviu Dragnea ce arată că este puternic, deşi problemele cu justiţia ar putea demonstra, la un moment dat, că lucrurile stau altfel.

Dincolo de acest joc, hai să spunem democratic, devine aproape incredibil ce jos a ajuns politica românească. Cum de nu se găsesc nişte oameni care să nu aibă vreo problemă cu justiţia, e greu de răspuns!

La toate partidele sunt lideri asupra cărora plutesc suspiciuni de corupţie sau alte infracţiuni.

Un om normal ar scoate din decor persoanele cu probleme şi i-ar lăsa să facă politică pe cei care sunt cinstiţi şi declarativ, dar şi în fapte!

Cu ceva ani în urmă ne doream să vină tinerii în politica românească. Au venit şi, acum, constatăm că ăştia îs mai vorace decât erau ăia expiraţi, ce trecuseră şi prin comunism.

Desigur, şi Dragnea are o dilemă. Dacă el se uită spre celălalt pol politic puternic, nu vede un lider pe măsura momentului. Şi acolo, ca şi el!