Colțu' meu. Despre culorile roșu, galben sau albastru

În multe din lecturile copilăriei - basme, povestiri - întâlnim personaje principale ce au în comun culoarea roşie: Roş’ împărat, Eric cel Roşu, Scufiţa Roșie etc.
Roşul este o culoare deosebită. Un trandafir, un măr, un vin, pantofi, rochii şi câte şi mai câte lucruri de culoare roşie care-ţi bucură ochii şi sufletul. Dacă s-ar face un sondaj, cu siguranţă culoarea roşie ar fi în topul preferinţelor noastre, cu toate că a fost „asimilată” de ceea ce s-a numit „Teroarea roşie”, comunism, PCR, activişti etc. În fond, nu culoarea este de vină.
Mai spre zilele noastre, personajele de roman, de povestiri, de bârfe au ajuns „baronii roşii”, comuniştii de frunte ce au condus ţara zeci de ani. După Revoluţie, naivi fiind, am crezut că foştii „roşii” se vor retrage, îşi vor lua un „lung concediu” de odihnă, ori de altă natură, lăsând ca ţara asta să meargă spre ce ne-am dorit în decembrie 1989. Oamenii de bun-simţ aşa au făcut. Mulţi, puţini, nu ştiu, dar ei există cu siguranţă. În schimb, cei obişnuiţi cu „facilităţi”, cu un standard de viaţă „nefiresc” pentru românii obişnuiţi, au trădat cu nonşalanţă credinţa în partidul unic, în iubitul conducător, au trădat toate învăţăturile pe care le turnau mai ales tinerilor şi au ales cea mai scurtă cale spre capitalismul „putred” şi deca­denţa occidentală. Mulţi dintre „baronii roşii” au devenit, la câteva luni de la „momentul decembrie 1989”, capitaliştii „roşii”, adepţii a ceea ce s-a numit mai târziu capitalismul sălbatic românesc.

Şi care-i chestia? Nu avem voie? Dacă am fost activişti nu putem fi capitalişti? Întrebări ale multora dintre ei, întrebări la care s-a răspuns vreme de 14 ani. Problema este că multe dintre afacerile „roşilor” au ca punct de plecare acea perioadă tulbure a primilor ani de după Revoluţie, când nimeni, probabil, nu va şti cu certitudine ce s-a întâmplat de fapt.
De reţinut este metamorfoza incre­dibilă a acestor tovarăşi ajunşi domni. După roșu, urmează galben. Pot
exista și capitaliști galbeni, nu la piele, ci pe siglă.  La fel pot fi și verzi ori albaștri. Capitaliști și capitaliști.
Cu tristeţe, am constatat, pentru a nu ştiu câta oară, că nu este nimic nou sub soare. Doar că stratul de ozon are găuri şi schimbările climaterice sunt evidente.