Colțu`meu / Despre capitaliști

Roșul este o culoare deosebită. Un trandafir, un măr, un vin, pantofi, rochii şi câte şi mai câte lucruri de culoare roşie îți bucură ochii şi sufletul. Dacă s-ar face un sondaj, cu siguranță culoarea roşie ar fi în topul preferințelor noastre, cu toate că a fost „asimilat” de ceea ce s-a numit „teroarea roşie”, comunism, PCR, activişti etc. În fond, nu culoarea este de vină.

Mai spre zilele noastre, personajele de roman, de povestiri, de bârfe au ajuns „baronii roşii”, comuniştii de frunte ce au condus țara zeci de ani. După Revoluție, naivi fiind, am crezut că foștii „roşii” se vor retrage, îşi vor lua un „lung concediu” de odihnă, ori de alt fel, lăsând ca ţara asta să meargă spre ce ne-am dorit în decembrie 1989. Oamenii de bun-simţ aşa au făcut. Mulți, puțini nu ştim, dar ei există cu siguranță. În schimb, cei obișnuiți cu „facilități”, cu un standard de viață „nefiresc” pentru românii obişnuiţi, au trădat cu nonșalanță credința în partidul unic, în iubitul conducător, au trădat toate învățăturile pe care le turnau mai ales tinerilor şi au ales cea mai scurtă cale spre capitalismul „putred” şi decadența occidentală. Mulţi dintre „baronii roşii” au devenit la câteva luni de la „momentul decembrie 1989”, capitaliştii „roşii”, adepţii a ceea ce s-a numit mai târziu capitalismul sălbatic românesc.

Şi care-i chestia? Nu avem voie? Dacă am fost activiști nu putem fi capitaliști? Întrebări ale multora dintre ei, întrebări la care s-a tot răspuns zeci de ani. Problema este că multe dintre afacerile „roşiilor” au ca punct de plecare acea perioadă tulbure a primilor ani de după Revoluție, când nimeni, probabil, nu va şti cu certitudine ce s-a întâmplat de fapt.

De reținut, de ținut minte este metamorfoza incredibilă a acestor tovarăși ajunși domni.

Foști lideri comuniști s-au lepădat de trecutu-i glorios şi, probabil, din ianuarie 1990 au început să acumuleze proprietăți, afaceri (noi încă nici nu știam cu ce se mănâncă), bani cu poftă de capitalist. Nu adevărat, ci unul roşu. În fond, nu a schimbat culoarea, ci doar statutul. Am tot încercat să ridicăm un colț al cortinei ce-i ascunde pe capitaliștii „roşii” şi minunatele lor afaceri.

Cu tristețe, am constatat, pentru a nu știu câta oară, că nu este nimic nou sub soare. Doar că stratul de ozon are găuri şi schimbările climaterice sunt evidente.