Colţu’ meu / Despre bunătatea ONG-urilor

Doream să scriu despre nevoia de credinţă, deoarece tot mai des asist la atacuri la Biserică, la Biserica ortodoxă. Se pare că într-o perioadă de profundă criză economică, politică şi socială, s-a găsit subiectul de dezbateri: de ce avem Biserici aşa de multe?

Dar nu am putut! Am primit din nou un text de la conducătorul asociaţiei FAUS, Giancarlo De Bernardi, o porcărie în care un tip ce conduce o asociaţie mă insultă cum are el chef.

Domnule, v-am rugat să nu mă mai tutuiţi, deoarece nu ne-am tras de şireturi şi de curele. Chiar dacă avem opinii diferite, puteţi fi civilizat.

De asemenea, nu cred că aveţi căderea să îmi daţi lecţii de umanitate, sensibilitate, bunătate. Nu ştiţi ce am făcut eu pentru copiii nimănui în foarte mulţi ani de presă. Nu vreau să par că mă laud, dar am umblat şi am ajutat aşa cum am putut. De aceea vă conjur, nu mai insultaţi România şi pe oamenii de aici. Mergeţi în Africa, acolo…Aveţi dreptate că au venit multe asociaţii să ne ajute, să ajute copiii nimănui. Şi cum ne-au ajutat mulţi? Au trimis în România, în Maramureş, la DGASPC, tot felul de lucruri care nu le-au mai trebuit! Medicamente expirate, sau scoase din uz, mobilier rezultat din înlocuiri, electrocasnice din generaţii vechi.

Nu spun că este cazul dumneavoastră, dar nu mai folosiţi astfel de formulări în care bunătatea îi determină pe cine ştie cine să vină aici cu…Domnule, sunt sătul de astfel de întâmplări!

Vrea să ajute cineva, să o facă, dar la modul corect. Daţi medicamente de ultimă generaţie, haine cumpărate din mall, lucruri noi şi servicii ca dincolo. Ori ne respectăm, ori ne consideraţi un fel de cetăţeni de categoria a doua, nişte oameni la care merge şi aşa! O vreme a mers, dar parcă acum s-a ajuns la saturaţie.

Repet iar, nu ştiu dacă e cazul dumneavoastră, a asociaţiilor italiene, dar DGASPC a fost inundat, la un moment dat, cu haloperidol, un medicament periculos. Medicament primit pe o filieră medicală, din vest. Acolo nu se mai folosea, şi ce să facă cu stocurile existente? Trimitem la români, că ei înghit orice?!

Au existat şi intoxicaţii cu acest medicament. Un mic exemplu de bunătate venită din vest, cu ani în urmă. Şi câte nu mai sunt!

Ca atare, domnule Giancarlo, am motive întemeiate să fiu suspicios cu privire la bunătatea altora faţă de copiii nimănui.

Ei trăiesc drame pe care nu le ştie nimeni, nici măcar dumneavoastră!