Colțu' meu. De la pandemie, la război

Mai bine de doi ani o pandemie nenorocită ne-a dat viața peste cap. În ultimele săptămâni, ne vedeam ieșiți din pandemie, cu toate avertismentele conspirațio­niștilor. Încet, încet părea că viața de dinainte revine.  Dar  războiul din Ucraina ne-a redus la tăcere. De ce să fie bine dacă poate fi rău? O vorbă nu mai știu de unde, dar care arată realitatea momentului. Culmea este că nici cei cu conspirații nu au comentat mai nimic.  Și ăia au fost surprinși de evenimentele ruso-ucrainene. Con­cluzia: nu este vorba de vreo con­spirație, de Iluminați, de oculta mondială, este o chestiune reală. Un război între două popoare ce au viețuit împreună. Pentru noi e nasol, deoarece ame­nințarea rusească este mai prezentă decât până acum. E nasol și pentru că e război, se trage, se omoară, se distrug case, orașe, vieți nevinovate. Nu ne gândeam că mai poate fi vorba de așa ceva în mijlocul Europei. Evident, sunt multe  teorii, analiștii își fac datoria, politicienii și cei din armată spun, transmit mesaje. Dar realitatea cruntă e că, la vreo 50 de kilometri de granița noastră, ra­che­tele luminează cerul.
Astfel de momente am mai prins la Revoluție. Și atunci toată lumea striga, toți fugeau spre case. Era panică, nu se știa ce se întâmplă. Se vorbea că vin securiști, că vin rușii și așa mai departe.
Un alt moment tensionat pentru noi, pentru toată lumea, a fost la destrămarea URSS, prin 1991.  Și atunci se zvoneau fel și fel de chestii, cu războaie, cu... tot felul de întâmplări care nu s-au mai întâmplat.
Acum lucrurile sunt diferite. Acum mor oameni nevinovați. De fapt și militarii sunt tot niște ne­vinovați, într-o oarecare măsură.

Nu sunt semne că lucrurile se vor opri, iar negocierile, diplomația vor aduce liniștea. Să spui pacea pare aiurea. În 2022 să vorbești de pace?  Adică finalul unui război. Nici ăia de la Adevăruri ascunse nu au prezis o astfel de posibilitate. Ce vremuri!