Colţu’ meu / Daţi-ne albinuţe şi floricele pe câmpii!

Am fost întrebat, în cazul poveştii de la Borşa, ce vor face copiii, ce vor face şcolile dacă nu vor mai avea bani din trocul cu masa lemnoasă. La prima strigare am avut un moment de reţinere. Dacă se confirmă ce spune directorul, ce spun alţii, cred că situaţia nu poate continua, chiar cu riscul acesta ca elevii să sufere, să nu aibă lemn de foc…

Deşi nu despre lemn de foc e vorba. Aşa a încercat primarul să mă ameţească. Vorbim de o adevărată afacere. Această practică deschide uşile unor posibile afaceri, a unor posibile aranjamente cu unele firme de casă ale primarului sau ale unor consilieri, ori directori de şcoli. Un interes există, având în vedere că toţi au fost iritaţi de subiect. Ce treabă au şcolile să vândă lemn pentru a face rost de bani?

Ce are sula cu prefectura? O întrebare veşnic corectă. Iar povestea că nu vor mai avea copiii lemn este spusă în registrul sensibilos, bălos.

Păi, primăria trebuie să dea bani şcolilor pentru lucrări, nu există scuze de genul nu avem fonduri. Poate ar trebui verificate fondurile intrate în CL şi destinaţia lor. Poate ar trebui verificat dacă din banii obţinuţi din vânzare nu s-a folosit şi la plata salariilor. Mi s-a spus că aceste fonduri vin din alte surse, vin de la buget. Dar, ar putea exista posibilitatea ca ei să fie folosiţi la altceva, iar când nu s-a mai putut, s-a vândut ceva lemn… Posibil!

Am fost dezamăgit de faptul că juristul de la ISJ m-a repezit, în sensul că să vin acolo dacă am dovezi. Vechea prostie!

Ziariştii trebuie să verifice, să aibă acte şi toate să fie servite pe tavă, iar ei, cei care ar trebui să ştie ce mişcă în pătrăţica lor de competenţă, să îşi pună o semnătură pe un caz sau nu.

Cred că a ridica un semn de întrebare asupra unei situaţii care poate fi generatoare de nereguli este suficient. Altfel am fi juriştii, controlorii unor instituţii.

Domnilor, nu trebuie să ne priviţi ca nişte oameni răutăcioşi, răi chiar! Noi vrem ca legea să ne guverneze existenţa, ca toţi să îşi facă datoria pentru care primesc un salariu, iar noi să fim obligaţi să scriem despre albinuţe, miere dulce, floricele pe câmpii.