Colţu’ meu / Dansând cu rugbiul băimărean

Printre atâtea întâmplări politice care ne mănâncă din timpul nostru preţios, într-o recentă duminică trecută a avut loc un meci de rugby. CSM Ştiinţa Baia Mare a întâlnit Steaua în prima semifinală a campionatului de rugby. Un meci cât un campionat, o dispută sportivă pe care bucureştenii au evitat-o la transmisiile sportive pe canalele naţionale. Nu le convine deoarece Baia Mare domină de vreo şase ani rugbiul românesc. O dominare plăcută şi care a arătat că mai este o speranţă pentru un oraş care a rămas cam fără tot ce putea însemna sport. Acum se clădeşte la handbal, dar rugbiul este sportul rege pentru Baia Mare de atâţi ani. trei titluri consecutive şi încă unul înainte sunt realizări pe care nu ai cum să le treci la „oarecare”. Chiar dacă bucureştenii nu ne-au oferit o transmisie, am văzut meciul pe un canal care transmite online rugby. Ar fi fost normal să fiu pe teren, de când îmi doresc un reportaj de la un meci important, dar va veni şi momentul ăsta. Confruntarea putea fi finală de campionat, dar în acest an competiţional echipa din Timişoara a răsturnat ierarhiile şi a intrat în bătălia pentru titlu.

Meciul de aici nu are un istoric de povestit. A fost frumos, i-am bătut pe stelişti, nici nu mai ştiu pentru a câta oară şi ne-am calificat în finala ce se va disputa în Bucureşti. O finală pe care echipa din Baia Mare o va disputa cu echipa din Timişoara. Va fi greu pentru că timişorenii au mai mulţi jucători aduşi de pe toate emisferele. Dar credem în steaua campionilor noştri şi dorim să mai bem o gură din nectarul zeilor rugbiului. Acea licoare care te face să fi fericit alături de o echipă incredibilă, cu un căpitan incredibil, cu un preşedinte de Club incredibil, cu o galerie incredibilă şi cu un cronicar de rugby incredibil de mulţumit că poate dansa cu fiul meu prin casă, un stelist fără leac, la victoriile rugbiştilor băimăreni în meciurile cu Steaua.