Colțu’ meu / Cum sunt colectate gunoaiele băimărenilor. Selectiv!

Ar fi trebuit să scriu la micuţa mea rubrică despre sărbători, despre bucurie, lumină şi speranţă. Nu am putut pentru că povestea Drusal-ului şi a minunatele sale servicii (hi, hi, hi) nu mi-a dat pace. Am şi primit zilele acestea factura cu noua taxă, cea de mediu, şi m-am enervat şi mai tare. Pentru a mă calma, am citit eu undeva că e bine să ieşi la aer curat şi să inspiri şi să expiri cu simţ de răspundere. Prin oxigenare, cantitatea de nervi se micşorează! Am zis să încerc şi am des­chis geamul din camera mare. Vede­rea o avem spre interiorul cartierului, adică multe blocuri şi garaje, dar aerul curat se găseşte peste tot. Închizi ochii şi începi exerciţiul de respiraţie. Nu prea cred în astfel de metode, dar nu mai fumez aşa că recurgem la ce se poate.
Între două seturi de inspirări şi expirări am deschis ochii pentru a vedea cum mă cuprinde liniştea mult aşteptată. Privirea mi-era aţintită spre platforma cu cele şase containere de gunoi menajer. Acolo, doi ţigani lucrau de zor. Aveau nişte bâte în mână şi au luat la purecat containerele. Era 10 jumătate dimineaţa. Desigur, mi-a revenit nervul pe Drusal. De ce nu se îngrijesc de aceste containere?
Şi a mai trecut vreo oră în care am făcut fel şi fel de chestii pentru liniştea mea sufletească.
Venit la fereastră am revăzut filmul de mai-nainte. Doi ţigani care căutau în con­tai­nere. Am crezut că era amintirea chestiei de acu o oră. Apoi mi-am dat seama că ăştia aveau şi o căruţă. Şi uite aşa am stat neclintit la geam multe mi­nute. Apariţia unui alt echipaj de gunoieri ambulanţi m-a scos din reverie. Băi, frate! Erau deja cam mulţi, am gândit eu.

Şi am stat până spre seară să văd dacă mai vin căutători în gunoaie. Am numărat 14 activităţi ale unor ţigani, cu sau fără că­ruţă, în cele şase containere amărâte ale cartierului. Nu am stat chiar tot timpul, deci se poate să fi fost mai mulţi. Într-o zi!
Nici nu mai are rost să explic ce mizerie a rămas în urmă. Practic, împrejmuirea containerelor nu mai este o soluţie. Se scormoneşte peste tot şi se ia ce le trebuie, sticle, doze, resturi alimentare, cartoane, lemne mari şi mici şi ce mai este folositor în gunoiul menajer. Semn că noi, românii, aruncăm multe lucruri ce, probabil, mai sunt folositoare.
Totuşi, este prea mult!