Colţu meu. Cum selectează europenii gunoiul menajer. Simplu, au spațiu

Povestea gunoiului menajer din Baia Mare, din Maramureș, de peste tot, are mai multe fațete. În materialele din ultima vreme, am încercat să arăt de ce gunoiul menajer este o povară pentru autorități, pentru cetățeni, pentru toată lumea. Una dintre marile probleme este selectarea gunoiului menajer de la cel care îl produce. Adică, de la cetățeni și de la firme. La prima vedere, ar fi simplu să duci gunoiul menajer gata selectat. Cel uscat separat de partea umedă. O primă selecție. Iar cel uscat, pe sortimente: plastic, sticlă, hârtie, metal. În practică, e mult mai complicat. Pe lângă o cultură a selectării deșeurilor, care nu se obține că așa vrea primarul sau consilierii, ci se dobândește într-o perioadă îndelungată de timp. De exemplu, în Danemarca, o țară care nu mai are probleme cu gunoiul menajer de mulți ani, s-a ajuns la această performanță după mult timp în care oamenii au fost învățați să facă  selecția acasă. Danezii au fixat pedepse foarte dure pentru cei care nu respectau regulamentele. Pedepse care sunt și astăzi în vigoare.
În Italia, am fost martor, într-un orășel, (după modelul românesc, în localitățile mici nu prea se respectă nicio lege, regulament) am rămas mirat de felul în care se aranja gunoiul în locuințe. Existau trei pubele, de mărimi diferite, în care se puneau fracțiile uscate și cele umede. Când se făcea mâncare, resturile umede, biodegradabile erau puse în coșul destinat acestora. Fără nicio greșeală. Se vedea automatismul în această operațiune. Un automatism care nu poate fi deprins decât în urma multor ani.
La noi, operatorul vine și spune: „de mâine selectăm gunoiul în fracții umede și fracții uscate”. Iar după o săptămână, iese în presă și critică cetățeanul că nu respectă indicațiile, după carte.
Nu vreau să mă refer la pedepse, la amenzi, ci doar la un singur aspect. Dacă omul vrea să selecteze gunoiul menajer acasă, ar avea nevoie de mai multe coșuri de gunoi. Problema este unde să le pună. Bucătăriile noastre sunt foarte mici. Blocurile proiectate de comuniști nu au avut în vedere astfel de situații și au proiectat apartamente mici, cu bucătării mici și miniholuri. Așa sunt majoritatea lo­cuințelor ro­mâ­nești. La danezi, la italieni și în țările civilizate și dezvoltate locuințele au spații mult mai generoase. Bucătăria e bucătărie, holul e hol...