Coltu’ meu / Cum parchează nesimţiţii în Baia Mare

Am văzut şi băimăreni fericiţi în momentul în care au găsit un loc de parcare la mall, în parcarea subte­rană. Nu m-am numărat printre ăştia deoarece găsim destul de greu loc de parcare şi pentru faptul că mergem, probabil, la ore nepotrivite. Pe lângă acest fapt, e ceva ce mă enervează la culme în parcarea de acolo. Sunt mulţi nesimţiţi ce parchează pe două locuri, sau în aşa fel încât nu mai poţi parca lângă el. Coincidenţă sau nu, majoritatea nesi­mţiţilor au maşini bengoase ceea ce arată un fel de dispreţ faţă de amărâţii ce vin cu maşini comune.
De ceva vreme, aceeaşi situaţie am întâlnit-o în parcările marilor magazine. La Kaufland şi Auchan. Vii cu maşina la târguieli şi intri în parcarea ce pare destul de mare. Şi începi să cauţi locul… Dai o tură şi de peste maşini vezi ceea ce pare a fi un loc liber. Te grăbeşti, dar când ajungi acolo vezi nesimţirea în largul ei. Unu’ stă tolănit cu maşina pe două locuri, în total dis­preţ faţă de altul ce ar dori să parcheze. Sunt parcări ale… nici nu ştiu ale cui sunt, dar au ca scop mai binele celor care vin cu maşina la cumpărături. Pro­babil magazinul ar trebui să ia măsuri, din moment ce faci vânzare, adică bani pentru ei. În parcările astea am văzut şi o altfel de nesimţire. Poate mai gravă. Sunt mulţi băimăreni, mara­mu­reşeni, care îşi lasă cărucioarele acolo, în locul de parcare. Vii cu maşina şi nu poţi intra pentru că cineva a lăsat acolo un căru­cior. Ba într-o zi am văzut o chestie ce m-a lăsat fără replică. Parcasem, iar lângă maşina noastră era un loc gol deoarece era pus un cărucior. În partea opusă, o familie descărca din cărucior, în portbagajul maşinii, cumpărăturile făcute. Femeia a urcat în maşină după fi­na­lizarea operaţiu­nii, iar bărbatul, galanton, a prins de mânerele căru­ciorului şi a pornit spre locul de garare al acestora. M-am gândit că era un gest adevărat pentru un bărbat grijuliu cu soţia sa. Eh!
Când a ajuns în dreptul maşinii noastre, cu coada ochiului a văzut căru­ciorul lă­sat de izbelişte. S-a oprit o secundă apoi, cu o mişcare elegantă, a dus căruciorul şi l-a băgat în cel lăsat în nesimţire. Cu o mişcare scurtă şi-a scos moneda şi, privind la noi cum ne uitam ce proştii, a plecat cu pas săltăreţ spre maşina personală. Ce mai poţi spune?!