Colţu’ meu / Cum nu ne vindem ţara!

Am petrecut câteva zile într-o excursie prin ţară cu maşina, ceva nou pentru mine, ceva plăcut, instructiv, mobilizant pentru alte astfel de excursii. Aş putea scrie multe, m-am gândit să ţin un jurnal de călătorie, dar nu am fost atent şi dorinţa a rămas în stadiu de proiect. Chiar şi aşa pot pune, în câteva rânduri, nedumeriri, tristeţi.

Am ajuns în Braşov, pe un drum nesperat de bun şi nu foarte aglomerat. Mi-a rămas privirea la un ţăran care vindea într-una din curbele largi de pe vârf de munte caşcaval afumat şi brânză ambalată în foi de cetină, o specialitate din Braşov, pe care o putem şi noi cumpăra la Sărbătoarea Castanelor, atunci când vin producătorii tradiţionali din zona Braşovului.

În municipiu am fost într-o parte şi alta, până am ajuns la Biserica Neagră. Am mai vizitat-o în urmă cu mulţi ani, chiar de mai multe ori, dar acum a fost ceva mai special.

Reversul medaliei a fost dat de preţ, condiţii…

Preţul unui bilet e de 8 lei, indiferent de mărime. O doamnă plictisită vindea biletele fără să se uite prea mult la cumpărător. Ceva de pe un ecran era mai interesant. La poartă, un tip amabil a luat biletele mai multor vizitatori şi ne-a condus în Biserică. Acolo ne-a lăsat baltă. Ne-am dus în sus şi jos (pe orizontală) şi în cele două încăperi. Peste tot sunt puse plăcuţe cu explicaţii. E bine, dar scrisul este mărunt. În rest nimic. Am terminat în 10 minute, după care am ieşit. Nu am găsit niciun loc de unde să cumpărăm o amintire cu Biserica Neagră, un magnet măcar. Nimic! Am fost trimişi în Piaţa Sfatului unde ar fi existat tarabe… Nici poveste!

Am colindat un pic prin oraş, da de vom da de magazine cu miniaturi Biserica Neagră, tricouri, brelocuri, magneţi, broşuri, poveştile Bisericii, fotografii (mai ales că nu aveai voie să fotografiezi, nimic din toate acestea. Am pierdut mai bine de o oră căutând ceva ce să ne aducă aminte de excursie. Până la urmă, am plecat nervos din Braşov, un oraş frumos, curat, dar prost „vândut” turiştilor.

Este o adevărată industrie ce trăieşte de pe urma unei Biserici ridicate de alţii, iar noi nu suntem în stare să profităm de notorietate şi să o vindem… Situaţia este aceeaşi şi în Baia Mare… avem Turnul Măcelarilor, Turnul Ştefan, avem case vechi… Dincolo, casa în care a trăit brutarul ce  i-a făcut o gogoaşă lui Napoleon este un obiectiv turistic, notat, prezentat şi cu tot ce ne trece şi nu ne trece prin cap în materie de gogoşi, pus la vânzare, altfel, brutarul un tip anonim.