Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Colţu’ meu / Cum au distrus ţiganii o juma de cartier!
M-am mutat la intrarea în cartierul Vasile Alecsandri la începutul anilor ’80. Cartierul era în construcţie. Comuniştii, în megalomania lor, au ridicat zeci de blocuri cu viteza epocii de aur. Deşi facem mişto de acele vremuri, o astfel de situaţie nu va mai fi niciodată.
Înainte de a primi repartiţia, am umblat cu ai mei, vizitând blocurile terminate şi visând la o locuinţă pentru mine şi familia mea. Faţă de alte zone ale oraşului, aici au fost construite blocuri spaţioase, cu camere şi bucătării mari. De fapt, comuniştii au dorit să facă un cartier exemplar, în care să se mute mai ales tinerii muncitori, specialişti etc. Eu am avut norocul unei repartiţii în apropierea actualului SRI, dar am cunoscut destul de bine cartierul. Nu era nimic decât blocuri, moloz, străzi în curs de terminare, zone ce ar fi urmat să fie spaţii verzi. Pe de altă parte, comuniştii încercau să rezolve problema ţiganilor din oraş, din zonele sărace. Erau şi atunci. Soluţia a fost de a muta familiile de romi în blocurile date în folosinţă, unul după altul. La un bloc de 50 de apartamente, câteva erau destinate familiilor de ţigani. Era teoria că între atâţi români, majoritatea se va integra.
Un calcul greşit. După câţiva ani, unii români au renunţat la locuinţe bune numai din motive de vecini imposibili de suportat.
A venit Revoluţia cu toate libertăţile pe care le-am câştigat prin jertfe nevinovate. În cel mai mare cartier, raportul de forţe s-a schimbat. Ţiganii au devenit de neoprit. Au început să distrugă locuinţe întregi. Poveşti cu cai crescuţi în casă, cu vecini înjuraţi şi trimişi în alte locuri, cu gălăgie şi mizerie, gunoaie aruncate peste tot, furturi şi violenţe, toate au devenit ceva comun în cartier. Era un complex comercial destul de mare. Se vindea lapte şi carne, mezeluri în cantităţi mici. Românii stăteau la rând, infernalele rânduri de la începutul anilor ’90. Ei, veneau în număr mare şi se băgau în faţă, era groaznic!
De asta au plecat mulţi, iar blocuri după blocuri, chiar şi dacă erau garsoniere, au fost distruse.
Acum se vine şi se spune că romii sunt discriminaţi. Cu siguranţă unii dintre ei au probleme de acest gen, cu siguranţă sunt romi de treabă, harnici şi dornici de a-şi depăşi condiţia, dar la fel de adevărat e şi că sunt mulţi care nu ar merita nimic. Din păcate aceştia sunt lideri, aceştia au gura mare şi impresionează. Nu sunt rasist, dar nu pot să nu îmi amintesc astfel de situaţii prin care am trecut.