Colțu' meu. Cum au devenit porumbeii antipatici

În Baia Mare sunt foarte mulți porumbei. Prea mulți. Nu există loc verde, nu există cabluri, blocuri, case, teren viran în care să nu găsești porumbei. În teo­rie, porumbeii sunt niște păsă­rele drăgălașe, considerate chiar simbol al păcii. În anumite lo­curi, se mănâncă. În realitatea Băii Mari, porumbeii sunt  ener­vanți, obraz­nici. Au ocupat toate mansardele de bloc, mai ales cele vechi. În blocurile care au luminator este groaznic dimi­neața. Câte zece, douăzeci de porumbei cântă de mama focului. Și nu sunt triluri melodioase, sunt sunete enervante. Apoi, intră în balcon, mai ales acum când este perioada de împere­chere, își caută loc pentru un cuib și încep să  aducă frunze, bețe, iarbă. Se pun într-un colț și clădesc cuibul. Cei care văd operațiunea distrug construcția, dar porumbeii sunt consecvenți, vin din nou și din nou, până se plictisește omu’. După această bătălie câștigată, porumbeii depun două ouă, scot puii și îți fac praf balconul. Peste tot rahat, resturi, bețe, iarbă, ce mai, numai balcon nu e. Am observat că un loc preferat al porumbeilor este platforma cu gunoi menajer. Vin și caută de mâncare, după care se așază pe balcoane, pe pervazul ferestrelor, peste tot. În acest fel, porumbeii sunt vectori ai unor posibile infecții, boli.
Pare o situație scăpată de sub control. Te aștepți ca porumbei să fie în parc, în zonele verzi sau în centrul orașului, în piețe. În rest, sunt o pacoste. Din păcate, cei care au adus porumbeii prin cartiere sunt oamenii „inimoși” care-i hrănesc cu pâine. Se merge pe ideea: ori­cum o arunc, mai bine o dau porumbeilor.  Și așa s-au învățat porumbeii să aștepte resturile aruncate de oameni. Este ca în situația urșilor. Au tot fost hrăniți și s-au obișnuit așa. Dacă în cazul urșilor se pot lua măsuri pentru corecția situației, în cazul porumbeilor nu prea văd cum s-ar putea face. Așa că, pe lângă ustensilele de curățat, clasice, acum trebuie să  ne luăm unele pentru curățat mizeria de la porumbei.