Colţu’ meu / Corupţia, ca o existenţă cotidiană

Am scris textul despre corupţie cu un sentiment de sfârşeală, de lehamite faţă de tot ce s-a aruncat în spaţiul public de către cei care ne-au condus. De zeci de ani auzim acelaşi cântec: vom drege, vom face, vom aduce, vom duce…Când apar astfel de statistici ne mai aducem aminte de ce a fost, cel puţin eu am uitat de multe din aceste cauze, chiar dacă au trecut doar vreo cinci ani.

De alea mai vechi ce să mai vorbim. Dar nemulţumirea că acest judeţ nu reuşeşte să iasă din zona neagră a existenţei a rămas în sufletul meu şi periodic îmi creează un disconfort existenţial. Mergi prin judeţ şi vezi atât de multe locuri frumoase lăsate de izbelişte, încât îţi vine să pleci departe să te răcoreşti, să îţi revii. Am avut astfel de porniri din anii regiunilor defavorizate.

Câţiva şmecheri au tras sfori pentru ca Maramureşul să fie parte între aceste zone defavorizate. Ştiu că atunci se făcea apel la oameni de afaceri să construiască afaceri mănoase, având în vedere facilităţile oferite de acest statut. După mai mulţi ani, după ce defavorizarea a devenit trecută, am constatat că Maramureşul, la modul general, nu a beneficiat de nimic. Nu s-a întâmplat nimic bun, nu am devenit un judeţ mai dezvoltat, mai competitiv, mai bogat, în schimb, averi personale s-au clădit din neştiinţa colectivă condusă de aceiaşi indivizi ce au prosperat personal. Unde este dreptatea şi de ce nu s-a făcut nimic, e greu de spus. Atunci am realizat că politicienii sunt vectori ai progresului personal al unora sau altora şi al lor. Ei spun că nu este aşa, că noi vedem cai verzi pe pereţi, că suntem răutăcioşi, că suntem invidioşi, că suntem nişte nesimţiţi ce scriem pentru un mic şi o bere.

Politicienii sunt cei care închid cercul între oameni de afaceri de carton, dar şi din rândul afacerilor mari şi campanii electorale, promisiuni publice fără finalitate. Ultimele evenimente au arătat că de mulţi ani, cred că din 1990, de fapt, suntem minţiţi de nişte indivizi ce nu au nimic cu poporul ăsta răbdător. Din păcate, încă o revoluţie nu este soluţia!