Colţu meu. Copii orfani

Am fost la întâlnirea cu ambasa­dorul Republicii Israel, David Saranga, venit în Baia Mare pentru o activitate alături de HHC. Într-o scurtă discuție cu el am aflat un lucru care m-a uimit. În Israel nu se permite să fie copii orfani în orfelinate, așa cum au fost la noi dintotdeauna. Acolo, un copil orfan este dat spre adopție și este adoptat sau se ocupă de el societăți civile, ONG-uri, până este în situație bună, este protejat… Desigur, Israel nu este singura țară care are o astfel de politică socială, dar te impre­sio­nează astfel de abordări mai ales când poți face comparații cu ce se întâmplă la noi. În anii de presă pe care îi am, am văzut situația copiilor din orfelinatele noastre, iar apoi din casele de tip familial. Este o diferență între orfelinate și casele în care sunt până la 12 copii. Dar mai este mult de muncă. HHC și-a făcut datoria, a făcut case de tip familial, iar copiii orfani din Maramureș au început să aibă o altă viață, mai bună. Mai ales la începutul acestei abordări. Dar lucrurile bune devin mai proaste pentru că așa se întâmplă la noi. Chiar dacă au avut condiții bune de locuit, personalul care a deservit aceste case de tip familial a lăsat de multe ori de dorit.
Să ne aducem aminte de poveștile cu haloperidol, cu fete care practicau prostituția, cu alte probleme de disciplină. Astfel de aspecte nu există în Israel. Acolo copiii care ajung în situații de risc sunt preluați de oameni care au grijă de acești copii ca de proprii copii. Mai țin minte că mai demult, când erau sărbători la casele de tip familial, se duceau mulți po­liticieni pentru a le duce ca­douri. Atunci îi criticam. Spu­neam că fac aceste gesturi din motive electorale, de imagine. Așa o fi fost, dar măcar primeau și ei ceva. Acum, în ultimii ani, nu am prea mai văzut astfel de gesturi, iar copiii au cam uitat ce în­seamnă să primești un cadou. Probabil trebuie să învățăm și noi cum trebuie să ne comportăm…