Colţu’ meu / Comunismul de lângă noi

Partidele politice se pregătesc pentru alegeri, iar în bulibăşeala de acum, cu societatea civilă care cere reformă în partide, numai de bine nu poate fi. Am asistat, am participat la multe alegeri, practic din 1997 încoace nu am mai ratat vreuna şi pot spune că este prima dată când văd că politicienii sunt nesiguri. Şi cum asaltul DNA este susţinut, iar mulţi din actorii acestor afaceri s-au dovedit a fi politicieni, nesiguranţa lor creşte.

Ce să facă, cum să îi împace pe cei din popor, cei mulţi, dar cei care votează.

Chestia cu găleata probabil nu va mai ţine, aşa că a trebuit să se inventeze ceva care să calmeze „vulgul”.

Primii care au îndrăznit au fost liberalii cu al lor decalog. Acolo, de toate pentru toţi. Dacă ar fi să se respecte cele zece cerinţe-criterii pentru a putea candida la ceva, la orice, probabil mulţi dintre cei care în această perioadă fac parte din staff-ul liberal ar trebui să dispară. De aceea am dubii cu privire la aplicarea „in integrum” a decalogului.

Dar şi pesediştii au venit cu criteriile lor. În mare, cam aceleaşi cu ale liberalilor, de zici că s-au inspirat din decalog. Evident că trandafirii nu puteau inventa roata pătrată, dar şi pesediştii se află în aceeaşi dilemă. Îi radem pe toţi sau e doar un exerciţiu de imagine, doar cei mulţi vor slăbi cerinţele, iar la alegeri, printre candidaţi se vor strecura şi dintre pătaţii partidelor.

Una peste alta, este greu şi pentru partidele astea să scoată acum, în scurt timp, politicieni curaţi, nepătaţi, necomunişti, nesecurişti, incoruptibili, fără dosare şi plagiate, să fie şi tineri, dar şi maturi, frumoşi, eleganţi, citiţi… E! Nu, ar fi prea de tot!

Îmi şi imaginez un Parlament în care aleşii scot pe bandă rulantă legi pentru popor, îmbrăcaţi elegant, cu ştiinţa cuvântului şi arta conversaţiei, primari care trăiesc din salariu şi vorbesc frumos, consilieri ce vor ce e mai bine pentru comunitatea care i-a ales. Iar toţi aleşii să aibă un apartament şi o maşină, să umble la piaţă, să meargă la mare în vilele sindicatului. Aud cum se strigă: comunistule!