Colţu meu. Ce ne lipsea acum? O criză politică, evident

Ce ne lipsea în plină pandemie? O criză politică. Partidele aflate în coaliția de guvernare au început să se certe pe față din motive ce nu țin de guvernarea propriu-zisă. Tot felul de orgolii ale unor lideri politici, ce cred că lumea se învârte în jurul lor, au inundat spațiul public. Am ur­mărit la televizor declarații și luări de poziție. Și am rămas cu un gust amar. În 30 de ani de politică postdecembristă, nu s-a evoluat,  nu avem politicieni așa cum am dori sau așa cum scrie manualul. Poate, astfel de politicieni nici nu există. Dar noi tot sperăm să apară o clasă politică ce face politică pentru cei mulți. Cea mai mare dezamăgire a venit de la Barna. Tipul ăsta pare rupt de realitățile din jur. Ține morțiș să rămână ministru, unul care nu prea are nimic în comun cu această poziție.
Urmărindu-l pe Barna și pe cei­lalți, mi-am amintit de multele crize politice din ultimii ani. Același tipar, aceleași probleme. Totul se învârte în jurul unor persoane care vor mai mult, mai ușor. Crizele politice mai vechi exasperau populația tocmai prin faptul că motivul crizei nu era binele celor mulți, ci se învârtea în jurul interesului personal și de grup. Nu avea importanță că eco­nomia o lua la vale, că oamenii nu aveau pâine pe masă. Ei se certau, amenințau că vor ieși de la guvernare, că trebuie să plece X sau Y, și tot așa. Urmau con­sultări, ședințe istovitoare în vilele de pe lacuri și mări. Dă­deau comunicate din care nu se înțelegea nimic, iar timpul trecea. Într-un final, se ajungea la o soluție care mulțumea comba­tan­ții politici și nemulțumea popu­lația. Concluzia este că nota de plată o achită poporul. Ca să folosesc o formulare clasică.
Acum, USR va ceda la un moment dat. Probabil va mai primi posturi, funcții, niscaiva oscioare de ros și lucrurile vor intra într-o aparentă normalitate. Până la următoarea criză politică!