Colţu’ meu / Ce mişto!

Am fost tentat să scriu la rubricuţa mea despre campanie, candidaţi, alegeri şi despre Maramureş. Dar cei 10 ani pe care îi vom sărbători alături de prieteni m-a determinat să las subiectul pentru săptămâna viitoare. Trebuie cumva să spun câte ceva despre oamenii GAZETEI. Cred că mai în fiecare an am făcut câte un tablou al celor care lucrează la minunatul nostru săptămânal, aveam şi filmuleţul de prezentare, un clip de 3-4 minute, care a prins ca idee.

Acolo, în fotografii de peste an, se vedea cel mai bine familia GAZETEI. Suntem o duzină şi un pic, dar ce mulţi suntem şi ce frumoşi! Cei care scriu au un rol, au rolul, nu mă pot detaşa de redacţie, întotdeauna redacţia va fi pe primul plan, pentru mine, dar adevărul este că un ziar bun nu îl poţi face fără ceilalţi. Administraţia, tehnoredactarea, corectura sunt departamente, într-un mod pompos spus, vitale. Colegii mei, pe mulţi îi ştiţi, nu vreau să fac o listă acum, sunt extraordinari. Am experienţa a trei redacţii prin care am lucrat, ca un traseist adevărat, dar aici, la noi, de zece ani am avut colegi minunaţi. Cu unii nu mă mai salut, cu alţii suntem în relaţii amicale, majoritatea au rămas. De zece ani sau pe aproape!

Toţi, dar chiar toţi, au fost colegi deosebiţi, au învăţat că acest săptămânal este ZIARUL cel mai frumos din lume. Cei plecaţi au o fărâmă din sufletul lor agăţat cu pişcători pe sfoara GAZETEI. La locul lor şi alături de cei care sunt.

Doi dintre noi au plecat la îngerii ce ne veghează. Ioan Petruşan şi Claudia Sitaru au fost şi vor fi! Odihnească-se în pace!

Am vrut să le transmit colegilor mei, prietenilor din redacţia GAZETEI că toţi sunt importanţi pentru ca mecanismul să meargă, pentru ca ziarul să aibă o grafică deosebită, să aibă fotografii bune, să ajungă la timp şi peste tot, să emitem şi să remitem ce trebuie în scurt timp. Parcă o mână nevăzută ne aşează pe fiecare la locul potrivit. Ce mişto!