Colţu’ meu / Căutăm director ferm, dur, profesionist şi fără codiţa Alin

Subiectul săptămânii este, din perspectiva mea, întâmplarea de la Consiliul Judeţean. Nu cu amânarea nocturnă, ci povestea încâlcită a numirii unei directoare pe post. Câtă energie consumată pentru o cauză simplă, în fond. Avem o Direcţie mare, uriaşă cu personal mai numeros decât într-o uzină. Aici lucrează 1000 de oameni, iar beneficiarii sunt spre 20 de mii. O activitate intensă şi complexă.

În acest context se tot trage de timp, se amână luarea unor decizii ferme, se lasă ca personaje precum Dumuţa să arunce un semn de întrebare asupra unor concursuri atât de simple, dar atât de complicate.

DGASPC are nevoie de un profesionist, nu neapărat de asistenţă socială, este o abordare greşită. Are nevoie de un om ferm, care nu se emoţionează la vederea unui ziarist sau care ştie că adevărul este mai presus de orice. La DGASPC nu trebuie aruncat în continuare gunoiul sub preş, aşa cum s-a făcut ani de zile. La DGASPC nu este nevoie de un Alin Istvan să dea lecţii de morală şi să se tragă de curele cu directorul instituţiei. Un penal ce crede că delaţiunea este un mod de viaţă. Am rămas perplex când am citit comentariul acestui individ ce are un statut special la DGASPC. De asta a fost nevoie la Direcţie să vină Alina Coste-Mădăras?

Nu ridic la fileul nimănui, nu mă interesează cine este director, mă interesează ca directorul instituţiei să fie cel care nu ascunde derapajele, are simţul răspunderii şi curaj să se lupte pentru beneficiari.

Cum este posibil ca în sistem să existe două tinere însărcinate? Păi ce păzesc cei puşi să vegheze? Pentru astfel de situaţii nu există scuze, explicaţii. Cum e posibil ca prunci plecaţi în tabere să fie abuzaţi în fel şi chip, iar tu, ca director, să vii cu o poezie a rezolvării amiabile din care rezultă că fetiţele sunt vinovate. Cum este posibil ca medicamentele să se dea de personal necalificat, ca alimentele să fie transportate de li se dublează preţul, aproape?!

Cum este posibil ca adulţii cu probleme să fie purtaţi pe drumuri, cum este posibil ca lumea să fie revoltată, fie ca grup minoritar, fie ca unul majoritar, iar directorul să nu sesizeze absurdul situaţiei?! La şedinţa CJ, grupul de aplaudaci striga că în sfârşit au un director bun, iar răutăcioşii nu îl vor.

Stimabililor, nu aveţi nevoie de un director bun la suflet, ci de un director ferm, corect, dur chiar, dar tot timpul pe fază în favoarea beneficiarilor, că nu este vorba de angajaţi la DGASPC!