Colţu’ meu / Capitala fără capitală

În săptămâna care s-a deşirat pe mosorul timpului, am aşteptat, noi, băimărenii, maramureşenii, cu sufletul la gură, decizia juriului internaţional: „vom fi sau nu vom fi Capitală europeană a culturii în 2021”. A fost o zi de vineri şi răspunsul a fost mai după-masă. Ştirea că Timişoara a câştigat a adus un strop de mâhnire în sufletele băimărenilor, maramureşenilor.

Reamintesc că, în semifinalele competiţiei, la care s-au înscris vreo 14 oraşe, au fost Bucureşti, Timişoara, Cluj-Napoca şi Baia Mare.

De mai multe luni se tot discută de această candidatură a municipiului de pe Săsar, cu voci pro şi voci contra.

Nu sunt de acord cu cei care au spus că nu avem şanse, că nu merităm, că nu avem ce căuta într-o astfel de competiţie.

Baia Mare este un oraş frumos, dincolo de animozităţi personale, este un oraş cu vocaţie europeană, cu o zestre culturală importantă, dar mai ales cu un potenţial de creştere mult mai mare decât al celorlalte oraşe aflate în semifinale.

Baia Mare a avut un dosar bun, poate cel mai bun. Din păcate, în balanţa juriului nu a contat doar dosarul prezentat. S-a ţinut cont şi de alte criterii, chiar şi de cine ne-a reprezentat la prezentare.

Un lucru mai puţin cunoscut e faptul că în finală s-au calificat Baia Mare şi Timişoara, ceea ce poate spune multe despre modul în care ne-am prezentat.

A ieşit Timişoara!

Noi am pierdut o ocazie importantă, poate unică, de a ieşi din imaginea nemeritată de oraş al poluării.

În rest, finanţările care ar fi venit, pot fi atrase dacă se vor continua proiectele propuse. Este o decizie politică dacă se continuă sau nu.

Dincolo de partea oficială, există şi partea ascunsă, cea nevăzută, dar care inevitabil ajunge în gura presei.

Dintre cei 11 juraţi, doi au fost împotriva Băii Mari de la început.

La vizita juraţilor în oraş, nimic din ce este pe aici nu le-a fost pe plac. Până la urmă, cineva trebuie să câştige.