Colțu’ meu / Canicula acum și atunci

Căldură mare. Zilele trecute au fost peste 30 de grade la umbră. Adevărată caniculă. Dacă te uiți la televizor, știrile prezintă catastrofa meteorologică. Avem cea mai călduroasă vară din istorie, cea mai călduroasă zi de când se fac măsurători meteo și tot așa. În fiecare an e la fel. În acest context catastrofic, agricultura are pierderi foarte mari, nu vom avea grâu, porumb, fructe, floarea-soarelui. Astfel de știri sunt prezentate în fiecare an. Nu sunt arătate imagini cu pământul crăpat de secetă, lanuri de floarea-soarelui, de porumb nedezvoltat și tot așa. După ce trece valul ăsta de căldură, parcă uită de previziunile făcute cu ceva vreme în urmă. Și, culmea, avem porumb și grâu, floarea-soarelui și altele, fructe și legume. Adică, nu e chiar atât de rău.

În ce privește căldura asta, îmi amintesc de vremea copilăriei cât de cald era. E drept că atunci nu erau măsurători făcute zilnic la televizor, dar era foarte cald. Mergeam cu părinții în fiecare an la mare și ne opream câte o zi, două în București.  Păi, așa căldură ca acolo mai rar. Străbăteam bulevardele largi ale capitalei cu un trafic intens, ni se părea ceva nou, și înduram o sete de nedescris. Ici-colo erau niște chestii pe roți mari în care se servea bragă. O băutură răcoritoare întâlnită doar la mare. Mai era sirop cu sifon. Beam pahar după pahar și parcă tot sete mi-era. Ce mai, căldură adevărată, caniculă. Nu cred că cea de atunci era altfel decât cea de acum. Canicula e caniculă.
De asta știrile cu catastrofele climatice nu par veridice. Dar, cu siguranță, probleme sunt, iar poluarea afectează echilibrul climatic. De aceea este bine să ne conformăm la cerințele de acum și să fim mai prietenoși cu mediul înconjurător. Noi, aici în nord, avem noroc cu apa de izvor și de faptul că Baia Mare este într-o depresiune. Doamne ajută!