Colţu’ meu / Călin, la cota şase!

Constituirea Consiliului Judeţean a fost, până la urmă, o formalitate. Nu au fost incidente de genul celor din urmă cu opt ani. Adică, invalidări de consilieri, aduceri de consilieri la vot sau ducerea lor în camere blindate. Nici administraţia asta nu mai este ce a fost! E o glumă, evident, dar parcă un pic de acţiune nu ar fi stricat. Dar ea, acţiunea, a venit mai spre final. Alegerea vicepreşedinţilor a fost de asemenea o formalitate, cu menţiunea că nu a mai fost respectat protocolul între PSD şi PNL. Liberalii au vrut un loc de vicepreşedinte şi l-au obţinut prin liderii de la Bucureşti, cei care sunt obişnuiţi ca atunci când vor să se distreze, când vor să vadă cum curge sânge din beregata organizaţiei de Maramureş sau când vor să dea lecţii de bună purtare, îi fac pe cei din Maramureş. Nu a fost prima oară şi, probabil, nici ultima oară.

Din toată această poveste, cel mai rău a ieşit Călin Matei. Contestat de unii, aplaudat de alţii, Călin „file de poveste” a obţinut al şaselea mandat de ales al judeţului. O performanţă cu care nu se mai poate mândri nici unul dintre consilieri. Poate fi ceva, sau poate nu este decât un amănunt. Pentru mine, Călin este consilierul perfect. Cu sau fără funcţie, Călin poate fi cel mai redutabil consilier, mai ales că Tedi nu mai face parte din CJ.

În timp avea loc instalarea CJ, am rămas cu un gust amar, ca atunci când a fost scos la pensie un domn al administraţiei maramureşene. Cel mai tare înalt funcţionar public din ţară. Ştefan Gonczi a fost trimis în pensie fără a i se strânge mâna, fără o diplomă de excelenţă, fără… primul înalt funcţionar public din ţară şi probabil cel mai bun. Cel puţin din Maramureş a fost cu siguranţă.

Aşa şi acum. Călin are şase mandate. El e de la Revoluţie în Palatul Administrativ. A fost tânăr atunci, iar acum are experienţa pe care ceilalţi nu pot să o aibă, şi numai pentru faptul că ei nu au trecut prin momentele din Decembrie 1989.

Dar, aşa suntem noi, ne devorăm oamenii buni!