Colţu’ meu / Căldura, votul din Anglia şi pauza de la Euro

Este îngrozitor de cald în redacţie, deşi este 12 noaptea, atunci când facem ziarul. Mai am de scris un text, respectiv rubrica mea, din colţul meu.

Cred că sunt peste 28 de grade în încăpere. Geamul este deschis, dar răcoarea nopţii e o amintire de primăvară. Nici ţânţarii nu au chef să supere lumea cu bâzâitul lor enervant.

Undeva în nord se votează la referendumul din Anglia. Intru pe net din când în când, să văd dacă nu sunt ceva rezultate, estimări în bunul obicei românesc.

Nimic!

Mai sunt meciuri de fotbal de la Europeanul catastrofei româneşti.

Nu am chef să intru să văd cine mai merge în optimi.

Aşa că nu am nici o idee despre ce să scriu.

Dacă ştiam ce fac englezii, puteam să pun şi eu câteva cuvinte într-o înşiruire logică, mai ales că am un dinte spre regat.

Şi copii mei şi-ar fi dorit să meargă acolo să lucreze. Bomboana mea chiar are mai bine de jumătate din colegi plecaţi în Regatul Unit. De mai multe ori mi-a spus că vrea să plece, dar m-am făcut că plouă sperând să uite această dorinţă.

Sigur, acum se chinuieşte să facă şi ea ceva în viaţa asta amărâtă şi uneori, în tăcere îmi spun că poate ar fi fost mai bine să meargă şi ea în lumea largă.

Sunt sigur că acolo se munceşte din greu, se câştigă mai bine şi ai alte perspective.

Dar Europa! Ce se va întâmpla cu ea? Îmi sare în ajutor piticuţul cel sceptic!

Da! Acum putem să îi dăm dreptate acestui pitic.

În Anglia, ca şi în alte ţări unde se duc românii să lucreze, sunt probleme grele şi greu de făcut faţă.

Pe ce altă parte, sunt şi români fericiţi că au făcut acest pas. Un medic de 65 de ani s-a dus în Suedia şi lucrează fără probleme, câştigă de la 8000 de euro în sus, iar în doi ani a realizat cât nu a făcut în ţară până la această vârstă.

E greşit să judeci lucrurile prin prisma materială, sau trebuie să fi conştient că acolo, oriunde ai fi, lumea te va privi ca pe o viitură, indiferent de ce faci şi cum faci.