Colțu̕ meu. Căldură mare la gunoaie

 Căldură mare și zile în care ploile și-au făcut de cap și prin Baia Mare. O lună a lui cuptor așa cum nu am mai văzut de mult. Cu toate acestea, prietenii noștri, romii, au intensificat vizitele la containerele de gunoi. Am numărat 15 echipe la locul unde avem noi containerele în cartier. Și, evident, nu am acoperit toată ziua și nici noaptea, că sunt dotați cu lanterne. Vin, în general, câte doi. Au bețe lungi - unele cu niște cârlige - și scormonesc cu ele prin containere. Scot ce li se pare interesant, iar selecția finală se face lângă container. Ce nu folosesc lasă acolo sau împrăștie de jur împrejur. Mai vin și soliști sau femei cu cărucioare, în care pun tot felul de materiale. Într-o zi, un astfel de „gunoier” a găsit o pungă în care erau două perechi de pantofi de sport. A luat una și a tot admirat-o. Și-a probat pe lângă picior, dar nu părea mulțumit. A luat a doua pereche. Asta părea a fi mai tare, probabil nu era elastică, așa cum și-ar fi dorit. Dacă nu vedeai gunoaiele pe acolo, ziceai că e la un magazin de încălțăminte. A aruncat-o. Un pantof în container, unul pe lângă. Îmi venea să strig, să îl cert de ce nu a lăsat perechea întreagă și la îndemână, poate ar fi luat-o altcineva. Dar...a plecat cu prima pereche.

În timp ce scriam rubricuța mea, am văzut două familii cu copii mici. Una din femei avea un bebeluș în brațe. A venit la containere cu un băț și a tot scormonit prin gunoaiele ce se topesc la 30 de grade Celsius.

Ce porcărie! Săracii copii nu au parte de o viață cât de cât normală. Încă de pe vremea suptului la sân, sunt băgați prin containere și trebuie să respire mirosuri pestilențiale. În acest timp, bărbații, probabil partenerii femeilor, se odihneau lângă cărucioare. Fie fumau a plictis, fie visau la...un container mai bogat. Mai aveau și doi căței mizerabili, iar o cohortă de porumbei mâncau resturi de prin containere, unele aruncate de acești gunoieri de ocazie.