Colțu̕ meu. Blocul cu trei aprozare

 Blocul în care stau are spații comerciale la parter. Pe vremea lui Ceaușescu, aceste spații erau împărțite în vreo trei magazine, dintre care unul era o alimentară. Țin minte și acum sala mare a magazinului, ce avea rafturi lungi și pe care, în anii 80, nu găseai mare lucru. Mai era o măcelărie. Îi spunea măcelăria lui Oprea, după numele măcelarului ce deservea magazinul. Când se primea marfă, era nebunie. Stătea lumea la coadă încă din timpul nopții. Aduceau carne de porc și măcelarii, că erau mai mulți. Își scoteau cuțitele de măcelărie și le ascuțeau acolo, în văzul mulțimii ce stătea la rând. Luau o bucată de carne și o tranșau cu mișcări scurte. Puneau o coală de hârtie pe masă, iar bucata de carne era trântită pe cântar. Nu așteptau să se liniștească cântarul. Încasau de la prima bătaie a acului, adică mult mai mult decât era în realitate. Dar oamenilor nu prea le păsa, erau bucuroși că au prins un pic de carne. Mamă, ce sărbătoare era în casă! Pe scară se simțea miros a de toate.
Acum, lucrurile s-au schimbat. Spațiile alea comerciale au fost vândute după revoluție în una dintre cele mai oneroase afaceri postdecembriste, cea cu... spații comerciale. Acum avem aici în bloc vreo șase-șapte comercianți, între care și două sedii de bancă.  Dar cea mai ciudată situație e că există trei aprozare în același bloc. O situație absurdă. Ce nu se vede e că, în spatele blocului, sunt mizerii de tot felul. Ambalaje, lădițe, cutii, sticle de suc, bere. Mai este și un magazin de haine și de toate pentru toți, de la care se adună, de asemenea, multe ambalaje. Partea proastă și mai proastă e că toate aceste ambalaje sunt aruncate la containerele de gunoi. Adică, noi plătim Drusalul să ridice gunoiul, iar ăștia, probabil, nu plătesc nimic, pentru că nu au containerele lor, așa cum ar fi normal. Culmea e că aprozarele merg, cel puțin în aparență. Ceva mai sus sunt trei farmacii una lângă alta. De-ale comerțului!