Colțu' meu. Bani, bani, bani...

Uneori mai parcurg paginile de publicitate, mai ales cele de imobiliare. Chiar dacă nu doresc să achiziționez un apartament, adică aș dori, dar... Citesc și mă minunez de prețurile cerute de unii pe apartamente sau case, Mi se par prețuri foarte mari, mai ales pentru blocurile construite în anii ̕60, ̓70, ̓80. Dar și la case de prin Centrul Vechi sunt cereri foarte mari. Am discutat cu un prieten, care are o agenție imobiliară, despre acest subiect. L-am întrebat dacă sunt cereri ca în vremurile bune. Și sunt. Cam la același nivel, semn că bani există, fie din resurse proprii, fie din împrumuturi. Lumea are bani, ar fi concluzia, chiar dacă toți se plâng că nu sunt bani, de salarii mici, de legislație proastă, de toate relele din lume. Cu toate acestea, se cumpără apartamente, case. Și se cumpără și mașini. Mergi prin oraș și mașini de lux sunt la tot pasul. Un alt semn de bunăstare. O bunăstare neasumată de mulți.
Și am mai văzut o chestie interesantă. Orașul e plin de cazinouri. Unde se desființează vreun magazin, din ălea mici alimentare, hop un cazinou.
Curios, mai trag cu ochiul prin unele, acolo unde se poate. Nu sunt pline, dar au clienți tot timpul. Probabil seara, mai spre noapte, sunt mai pline. Iarăși e vorba de bani. Sunt bani dacă se joacă la păcănele constant.
Revenind la apartamente, primesc regulat pe mail reclame de la dezvoltatorii imobiliari. Cu noi proiecte, noi imobile, blocuri ori case.
Am observat o chestie ciudată, iritantă chiar.
Nu se mai construiesc apartamente cu patru camere, doar garsoniere, cu două sau trei camere. Păi, cei care au o familie mai mare, mai mulți copii ce fac, se înghesuie în niște apartamente mici? Camerele, de asemenea, destul de mici... O altă chestie enervantă, nu se mai fac apartamente cu bucătărie separată.  Este o cameră de zi care are într-o parte bucătărie. Ceea ce e o porcărie. Și, totuși, se cumpără.